Furie!

22 octobre 2010

Cred ca nu exista furie mai naturala decat acel sentiment care te cuprinde in ziua in care iti ridici salariul de simplu angajat la privat, mai ales cand lucrezi intr-o mare companie romaneasca. Ei bine, tocmai sunt cuprins de acest sentiment, iar aceasta postare o « dedic » celor care au grija luna de luna sa-si « incurajeze » angajatii la o munca responsabila si eficienta. Se stiu ei cei in cauza!

Daca ar fi sa masor furia care ma incearca in aceste momente, as spune ca este o furie de 565 de ron valoare. Da, cu atat se plateste in Romania o luna cu 200 ore lucrate. Si nu oricum, si nu oriunde. Fara falsa modestie, aceste ore au fost lucrate cu maxima seriozitate, la fel ca in cei 4 ani de vechime in aceasta firma. Nu mi-a placut niciodata neseriozitatea, mereu i-am detestat pe delasatorii de serviciu, si am incercat cat am putut ca munca mea sa aduca servicii atat firmei, cat si clientului. Dar gata! La bataia de joc de aici nu mai pot raspunde cu abnegatie. Auziti mai sefilor? Pana cand nu voi fi convins ca straduinta mea imi este corespunzator remunerata, sa nu mai asteptati seriozitate de la mine. Astept prima cercetare disciplinara ca sa va trantesc si oficial aceste cuvinte, nesimtitilor.

Pentru banii cu care « binevoiti » sa ne rasplatiti munca e prea mult si faptul ca ne trezim dimineata ca sa venim la lucru. Stiu, in calitatea voastra de imbogatiti prin jecmaneala angajatului si a statului, va imaginati ca si restul oamenilor sunt croiti dupa chipul si asemanarea voastra. Ei bine, poate unii or fi asa, dar nu toti. Si uitandu-ma la voi, aproape ca-i inteleg pe « maruntii » care ciupesc si ei de unde pot pentru un ban in plus la salariul de mizerie. Da, am inteles mecanismul dupa care faceti aceasta firma sa functioneze. Salarii de mizerie si un indemn repetat obsesiv la mica ciupeala sau furt in toata regula. Furati, dragi angajati, ca avem noi grija sa va prindem si sa mai luam ceva din nimicul pe care vi-l oferim lunar pe post de salariu. Sau, de ce sa va dam, ca oricum va luati singuri. Nu-i asa ca e genial cum se cultiva tulpina raului in aceasta tara?

Dar ce te faci cu oamenii pe care nu-i poti face sa-si vanda onoarea? Aceia care, orice-ai face, detesta furtul si refuza sa se coboare la nivelul hotilor de buzunare. Or fi putini, adevarat. Mai multi sunt cei care te fura cu zambetul pe buze, si mai multi cei care te fura cu tupeu, pe fata. Cu cei corecti ce poti face? Simplu, ii indepartezi, ca firma te vrea hot, asa cum te vrea si tara. Si cum in zilele astea trebuie sa actionezi in stil democratic, ce alta solutie mai buna pentru a-i indeparta ai, decat sa le subminezi veniturile, pana cand ii faci sa plece singuri. E mai eficient in capul sec al unora decat sa-i pastrezi platindu-i pe masura muncii prestate.

Asa cred ca se explica salariile « minunate » din aceasta firma, careia n-o sa-i dau numele, fiindca, oricat de suparat as fi, n-o sa devin si rau-voitor. Sa nu credeti totusi ca pe langa acest salariu neglijabil angajatii au cine stie ce castiguri suplimentare, sporuri sau alte avantaje. Nu! Desi i-ar fi foarte la indemana angajatorului, nu asigura nici macar transportul la locul de munca, ce sa mai spun de altele… Probat cu experienta proprie! Si atunci te intrebi: oare pentru ce sa-ti mai dai interesul la o asemenea firma? Pentru cateva flegme de la sefu’ in loc de bani? Ca sa incasezi tot tu, angajatul aflat permanent in contact cu clientul, injuraturile destinate celor care, din fotoliul caldut de patroni ai firmei, cred ca masinaria poate functiona cu piese ieftine?

Romanul, frate cu cafteala

20 octobre 2010

N-am sa pot intelege vreodata cum un individ, fie el cat de rudimentar, se poate entuziasma in fata unei cafteli numita partida de box. Mi se pare odios sa aplauzi doi taranoi care-si cara pumni in gura fara numar, darmite sa mai si spui ca un astfel de individ ar face cinste tarii pe care o reprezinta. Ce cinste, ce onoare? Se simte cineva onorat ca nu suntem in stare sa avem campioni decat la cafteala? Poate retarzii cu mentalitate de ev mediu…

Mare tragedie ca meciul lui Bute n-a fost televizat in Romania, ce sa spun. Plang huliganii de pe stadioane ca au fost privati de-o lectie inainte de meciul Steaua-Dinamo. Plang golanii din Ferentari si taranoii din Cucuieti ca au ratat ocazia de a mai invata o schema prin care s-o impresioneze pe Piti. Ce pierdere! Nu ne ajunge ca traim intr-o lume tot mai violenta, trebuie sa si bocim atunci cand, prin nu stiu ce minune, suntem privati de ea. Si apoi ne miram cand oameni nevinovati cad victime unor dereglati mintal, amatori de box in plina strada.

Sincer sunt uimit de numarul mare al indignatilor care deplang faptul ca n-au putut urmari in direct bataia dintre Bute si Jesse Brinkley. Le recomand cu caldura acestor « bocitoare » sa mearga pe stadion la un meci din Liga lui Mitica. Sau sa traverseze prea incet o strada. Ori poate sa vorbeasca romaneste in Italia. Au toate sansele sa se bucure pe propria piele de ceea ce le place.

Pe de alta parte, n-am auzit pe nimeni sa regrete ca in Romania nu se popularizeaza sporturi de lupta adevarate. Arte martiale, judo, lupte libere sau greco-romane, chiar si sumo, adevarate sporturi de contact, benefice atat pentru trup cat si pentru spirit, se « bucura » de o ignorare aproape totala. Si cat sunt de diferite fata de mizeria de box… Dar poate e mai usor pentru unii sa-si culeaga dintii din tarana decat sa practice un sport care sa le intareasca organismul, in loc sa li-l distruga…

Să nu-l judecăm pe Iurie Darie!

14 octobre 2010

Am văzut o grămadă de reacţii care de care mai arţăgoase după ce reputatul actor a acceptat să pozeze în ipostaze indecente alături de soţia sa. Nu m-a mirat diversitatea părerilor (multe înfierau gestul cuplului de actori, însă au fost şi reacţii admirative) cât m-a mirat graba unora, chiar colegi de breaslă ai actorului, de a pune etichete, de a da verdicte, fără a-şi pune măcar o secundă întrebarea: « Am eu dreptul să-i judec pe aceşti oameni? Cunosc eu motivele pentru care au recurs la un astfel de gest? » Unii au ajuns chiar să emită diagnostice ale demenţei, dând ca sigură boala Alzheimer pentru venerabilul actor român. Incredibil cât de repede se trece la noi peste chestiuni elementare de bun-simţ cum ar fi respectul pentru o persoană în vârstă şi care are în spate o carieră de succes. Acest bun-simţ deficitar românilor ar fi trebuit să le spună celor care s-au repezit să judece că nu ai dreptul să-ţi dai cu părerea despre acţiunile unui om atât timp cât nu cunoşti motivaţiile gestului respectiv. Iar dacă nu cunoşti, este interzis să speculezi, dacă nu vrei să te încadrezi la categoria ţaţe de cartier.

Nu mi-a plăcut nici mie gestul celor doi actori, şi recunosc că pentru mine este o mare dezamăgire să văd doi oameni serioşi coborându-se atât de jos încât să pozeze pentru fiţuici destinate inculţilor. Într-adevăr, prăpastia în care au coborât este prea adâncă. Dar nimic nu-mi dă dreptul să-i judec pe aceşti oameni. Nu-i poţi pune pe ei, Iurie Darie şi Anca Pandrea, în aceeaşi troacă cu Sexy Brăileanca sau Columbeanca, ori mai ştiu eu ce starletă de doi bani, dintr-un motiv foarte simplu: ei au o carieră frumoasă în spate, au făcut ceva în viaţă, spre deosebire de piţipoancele fleşcăite, în urma cărora nu va ramâne nimic de care copiii noştri să-şi amintească.

Să condamnăm, dacă simţim nevoia, gestul fiţuicii care a propus publicului un asemenea subiect. Să condamnăm televiziunile şi presa care l-au preluat disecându-l până la ultima firimitură de indecenţă. Să ne condamnăm, dacă vreţi, pe noi înşine, consumatori nesătui de promiscuitate, care am făcut din acest subiect un succes mediatic. Dar să-l iertăm pe Marele Iurie Darie, şi să păstrăm pentru noi prejudecăţile şi opiniile personale. Am evita astfel o mare nedreptate, pe care un actor de talia lui Iurie Darie n-o merită.

Toţi suntem vinovaţi!

11 octobre 2010

Da, suntem un popor vinovat pentru propria-i prăbuşire, iar acest lucru ar trebui să ne stăruie în minte înainte de a arunca vina nefericirii noastre în cârca celui care ne provoacă mai multă repulsie. Să încetăm odată a crede că noi suntem cei mai oneşti, cei mai harnici, cei mai merituoşi cetăţeni ai acestei ţări, arătând în acelaşi timp cu degetul spre vârful piramidei, de unde ar curge peste noi toate frustrările care ne murdăresc « preacinstita » viaţă.  Ne construim singuri piramida vieţii, după chipul şi asemănarea noastră, suntem fiecare dintre noi parte din ea, şi deci cu toţii avem o vină pentru mocirla în care ne complacem fără nici un fel de reacţie. E ca atunci când îţi faci o casă şi la prima ploaie constaţi că nu poţi locui în ea, fiindcă îţi plouă prin acoperiş. Cel mai uşor lucru este să îl acuzi pe meşter că te-a păcălit, şi să-ţi deschizi umbrela. Asta facem noi, în loc să ne rezolvăm singuri problema, şi data viitoare să ne gândim mai bine înainte să-l alegem pe cel care ne poate oferi o construcţie durabilă.

Suntem noi cei vinovaţi pentru mizeria vieţii noastre, unii prin indiferenţă, alţii prin neputinţă, unii prin prostie. Nu Iliescu, nu Băsescu, nici Ponta sau Antonescu, nici măcar Ceauşescu nu sunt de vină mai mult decât noi pentru neajunsurile de care ne lovim astăzi în România. Până la urmă, noi i-am ajutat în ascensiunea lor fiindcă ei sunt produsul nostru. Sigur că nu tot poporul e compus din hoţi, borfaşi, manelişti plin de tupeu, sau proşti buni de exploatat la OTV. Specia însă proliferează, iar bunul-simţ pare să fi fost înlocuit fie cu neputinţa, fie cu indiferenţa. Două păcate la fel de mari, de care se fac vinovaţi cei care nu s-au lăsat cotropiţi de toropeala dulce a amăgirilor electorale cu care ne-au îmbiat liderii politici de-a lungul ultimilor 20 de ani.

Să privim deci către noi înşine înainte de a ridica acuzator degetul către cei pe care i-am desemnat să ne conducă viitorul. Înainte de a aştepta o schimbare de sus, e obligatoriu ca fiecare dintre noi să schimbăm ceva în noi înşine- şi asta n-o vom reuşi niciodată cu vorbe.

Justiţia după Băsescu- interlopi periculoşi, eliberaţi pe bandă rulantă

6 octobre 2010

Citiţi ce se întâmplă în România după 6 ani cu Traian Băsescu, eternul reformator al sistemului, vajnicul luptător anti-corupţie, unicul şi inegalabilul preşedinte pentru alte coordonate istorice, sau, dacă vreţi, preşedintele-nepereche (într-adevăr, nici o şansă de a fi egalat de altcineva- dar în rele). Aveţi aici , aici şi aici detalii.

Pe scurt, Poliţia Română munceşte, Justiţia îi dă in cap. Interlopi periculoşi, ale căror activităţi principale constau în « şantaj, violare de domiciliu, ameninţare, lovire şi alte violenţe, vătămarea corporală, lipsire de libertate, instigare la lipsire de libertate, distrugere, portul fără drept a unor obiecte confecţionate pentru lovire, ultraj contra bunelor moravuri, purtare abuzivă şi tâlhărie », trafic de droguri, sunt eliberaţi într-o clipă pentru a fi cercetaţi în stare de libertate, că doar nu ei sunt pericol public, îngeraşii… asistenta de la Giuleşti e pericol public… În timpul ăsta, Bercea Mondialu’ participă la înmormântarea mamei preşedintelui!!!

Nu degeaba cântau tuciuriii « Pe Băsescu l-om vota/Cu toată familia/Şi-l vom pune preşedinte/Că Băsescu nu ne minte/Ascultaţi-mă pe mine/Num-aşa vom trăi bine ».

Nu scriu mai mult despre subiectul ăsta că mi-e scârbă. Oare cum mai pot trăi PROŞTII care l-au votat pe Traian Băsescu? Probabil că tot prostia îi ţine în viaţă, că dacă i-ar părăsi , ei ar trebui să-şi pună capăt zilelor.

 

A murit mama lui Traian Băsescu

4 octobre 2010

Doamne iart-o că n-a ştiut ce face!

N-a fost cutremur!

29 septembre 2010

Tot felul de neaveniţi dădeau ca sigur un cutremur major în Vrancea în perioada 24-28 septembrie 2010. Iată că a trecut termenul de graţie şi nu s-a întâmplat, cum era şi normal, nimic. Asta înseamnă că Institutul Român de Seismologie Aplicată, cel care a făcut predicţia, cuprinde o gaşcă de impostori cu anume interese în panicarea populaţiei (financiare, desigur!). Mă întreb oare cine-i finanţează, şi cred că răspunsul la această întrebare ar explica existenţa şi predicţiile lor mincinoase.

Rămân la părerea că singura instituţie credibilă în ceea ce priveşte posibilitatea de a prevedea viitoare mişcări tectonice este Institutul Naţional pentru Fizica Pământului. Doar că nimeni de acolo, nici măcar directorul instituţiei, Gheorghe Mărmureanu, nu şi-ar putea permite să dea verdicte atât de sigure, indiferent de indiciile pe care plăcile tectonice le-ar putea oferi. De la om de ştiinţă responsbil până la impostor e cale lungă!

Fără a fi seismolog, îmi permit câteva consideraţii cu privire la activitatea tectonică din ţara noastră. Nu sunt predicţii, sunt doar pronosticuri bazate pe activitatea seismică din ultimii 200 de ani. Astfel, sunt aproape convins că în Vrancea nu va fi un cutremur major înainte de anul 2050, în schimb foarte curând se va « trezi » zona seismică a Făgăraşului, aducând cutremure puternice de suprafaţă, care vor afecta zonele Piteşti-Câmpulung, Sibiu-Vâlcea şi Făgăraş-Braşov. Se cunoaşte faptul că această zonă seismică, a doua ca importanţă în România, devine activă cam odată la 100 de ani, iar ultima « trezire » a avut loc în ianuarie 1916.

Zona Vrancei, în schimb, ne-a arătat de-a lungul timpului o altă ciclicitate. Recapitulând cutremurele majore din această regiune, vom observa o regularitate care nu văd de ce nu s-ar păstra şi în continuare. Vedeţi aici: 1701, 1738, 1802, 1838, 1940, 1977… şi continuaţi dvs. şirul. E vorba de logică elementară. Nu pun la socoteală cutremurele de genul celor din 1986 sau 1990, astea sunt un fel de « bonus » pentru cele care au provocat cu adevărat distrugeri majore.

Aşadar, staţi liniştiţi cei care locuiţi departe de centrul ţării… Acum e rândul nostru să aşteptăm o zgâlţâială.

Protégé : Un petit poème

23 septembre 2010

Cet article est protégé par un mot de passe. Pour le lire, veuillez saisir votre mot de passe ci-dessous :

Din ciclul: să-i prostim pe proşti, să nu se plictisească- SOV reţinut de procurori

9 septembre 2010

Fumigenele nu ţin poporului de foame, şi asta ar trebui să reţină în primul rând cei care orchestrează astfel de manipulări, precum reţinerea lui Sorin Ovidiu Vântu de către procuratură. Ar trebui să bubui de prostie ca să poţi crede că între Vântu şi Traian Băsescu există vreo duşmănie, după ce primul i-a adus pe tavă marinarului al doilea mandat la Cotroceni, iar slugile de pe plantaţiile sale ling de zor dosuri prezidenţiale, ba mai mult, primesc şi recompense pentru asta.

Să fim serioşi! Sorin Ovidiu Vântu a fost asul din mâneca lui Traian Băsescu în campania electorală, şi numai un imbecil fără seamăn ar putea crede că un şmecher care a furat cât a făcut-o Vântu şi-ar pune singur  laţul în jurul gâtului, contribuind la realegerea celui mai mare duşman. Din păcate, tembeli care să pună botul găseşti în ţara asta pe toate coclaurile, că nu degeaba suntem conduşi de Traian Băsescu şi gaşca. Ăia sunt, după părerea mea irecuperabili, şi cred că l-ar vota pe marinar şi dacă l-ar prinde că le f..e nevasta.

N-am chef de citit aberaţiile înşirate prin gazete portocalii, fiindcă toată tevatura cu extrădarea lui Nicolae Popa şi reţinerea lui Vântu este detaliu al unui scenariu regizat atent de către serviciile credincioase lui Traian Băsescu. S-a mai văzut, cel mai recent caz fiind cel al lui Dan Diaconescu, şi al partidului său care nu există, dar are 20% în sondaje. Scopul? Nevoia disperată a lui Băsescu de credibilitate. Iar nevoia lui Vântu de a avea în continuare un « amic » la cârma vaporului îl face să joace după cum vedem cu toţii. La urma urmei, nu-ţi permiţi să te joci decât cu prietenii, că altfel s-ar putea s-o păţeşti urât de tot. Iar Băsescu ştie asta cel mai bine.

Ioan T. Morar sau nesimţirea fără limite a fripturistului băsescian

8 septembre 2010

Am să-mi cer scuze dintru început pentru cuvintele grele pe care le voi folosi în acest articol, dar tupeul acestui pseudointelectual ghebos îmi forţează şi mie limitele răbdării. Chiar dacă în România noastră clasa pupătorilor de funduri sus-puse cuprinde specimene fără număr, unele mai bizare decât altele, răpănosul ăsta îi intrece pe toţi în mizerie. Parcă ar avea 12 limbi pe care le foloseşte simultan pentru a-şi face cât mai convingător unica meserie pe care o cunoaşte, aceea de analimbist prezidenţial.

Până acum eforturile piticaniei par încununate de succes. Individul cu un dovleac imens pe post de căpăţână e pe cale să fie numit consul al României la Marsilia. Şi nu pentru vreun merit deosebit, fiindcă nici el nu-şi găseşte, în întunecimea propriului trecut, vreun argument care să-l recomande pentru o astfel de funcţie. Citez din Ioan T Morar: « Nici Lucian Blaga nu avea vreo calificare înainte de a fi numit într-un post diplomatic ». « M-am gândit că pot să lucrez şi eu în domeniul public, după 20 de ani în mediul privat ». « Mă recomandă opera literară (?!), opera jurnalistică (?!), seriozitatea (?!) şi valorile de dreapta pe care le împărtăşesc împreună cu cei care m-au nominalizat (?!), precum şi faptul că sunt absolvent de limba franceză (??!!) ». Astea ar fi, în concepţia rahatului umblător prin lume, calităţi care l-ar face un bun consul. Şi măcar dacă le-ar avea ipochimenul!

Un zero barat ca scriitor, o nulitate ca jurnalist (n-am văzut altceva scris de acest prăpădit în afara unor însăilări de minciuni ordinare şi manipulări care n-au nimic în comun cu jurnalismul) se consideră deci un fel de Blaga al zilelor noastre. Să nu-ţi vină să-i dai tot şuturi în cur unei astfel de obraznicături? Nu-mi vine să cred că astfel de şobolani au notorietate în România, ba mai mult, se cocoţă în funcţii care le depăşesc cu mult capacitatea intelectuală, pe singurul considerent că le place să pupe acolo unde oamenii normali scuipă cu scârbă. Iar asta în vreme ce tineri cu merite deosebite sunt invitaţi să părăsească nava, deoarece cârmaciul n-are nevoie de caractere, ci de zdrenţe, cât mai multe zdrenţe, şi cât mai dezgustătoare.

Nu mai vorbesc de acest articol, în care păduchele pupinbăsist înfiera mânios tocmai numirea lui G. Stănescu pe acelaşi post de consul la Marsilia, de către C.P. Tăriceanu. Citiţi dacă aveţi un stomac tare!

Nu mai vorbesc nici de înregimentarea pigmeului în armata Roşia Montană Gold Corporation, care pregăteşte, cu complicitate portocalie, cel mai mare tun din istoria României. Nu mai vorbesc nici despre afacerile dubioase în care a fost implicat « preacuratul » Ioan T Morar alături de Sorin Ovidiu Vântu la Caţavencu, nici despre trecutul său glorios la « Viaţa studenţească ». Cert este că tot ce a făcut acest parazit al societăţii de când mama natură l-a vomitat în lume a fost să mintă pentru bani. Citiţi-i orice articol, din orice perioadă, faceţi conexiunile necesare şi veţi vedea că această haimana ordinară n-a făcut toată viaţa lui decât să vâneze câştiguri materiale grase fără un  minim efort, fizic sau intelectual. Practic, o putoare plimbăreaţă şi limbistă, nici nu mă mir că i-a crescut burtoaia de parcă ar inghiţi un porc la fiecare masă.

Nu m-ar mira ca migrarea specimenului dinspre mediul privat spre cel public să aibă o legătură strânsă cu situaţia financiară delicată în care s-ar afla trustul lui Sorin Ovidiu Vântu. Se prea poate ca trustul de la care limbricul a supt ani de zile să nu-l mai poată sătura pe lacomul Morar, care vede ca singură soluţie pentru a-şi întreţine poftele sectorul bugetar, unde, se ştie, « prietenii » găsesc întotdeauna o ţâţă de muls. Rămâne de văzut ce va realiza arogantul scriitoraş de duzină într-un post despre care habar n-are ce presupune. Omul e orice altceva decât diplomat, l-aş numi mai degrabă grobian, aşa că nu cred să rupă gura târgului cu vreo mare realizare. În afară poate, de o fraudă electorală!

 

123456...9