O felie de adevăr despre poporul român

Am găsit într-o carte veche o foaie respirând parfumul uitat al anilor ’80. E vorba de una din acele hârtii care circulau exclusiv pe sub mână cu rolul de a deştepta din letargie un popor asomat parcă sub obida unui regim scăpat de sub control. Îngălbenită de trecerea grabnică a anilor, cu slove riguros dactilografiate, hârtia poartă pecetea unor ani pe care ne e tot mai greu să-i uităm. Şi, deşi aparţine trecutului, ea ne vorbeşte despre un prezent în care ne regăsim tot mai mult tarele de odinioară…

Ana Blandiana- Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

Laisser un commentaire