Şoferii scot în decor inteligenţa

Circulă de câteva zile prin mediile de comunicare un manifest al şoferilor nemulţumiţi de preţul exagerat al combustibilului la pompă. Cred că l-au văzut până acum toţi cei care nu trăiesc într-un vârf de munte. Este vorba de îndemnul la boicotarea benzinăriilor, fie prin renunţarea la alimentare, fie prin alimentarea cu 2-3 litri de combustibil plătiţi în monede cât mai mărunte. Detalii aici.

Aştepta cineva o metodă mai bună de a demonstra că în România chiar şi cultul protestului bate pasul pe loc? Iată, şoferii ne servesc pe tavă argumentul suprem că românii habar n-au să-şi impună voinţa, chiar în chestiuni atât de simple cum este aceasta. Mai rău, nu-şi dau seama că eforturile lor nici măcar nu le gâdilă buzunarul benzinarilor, în schimb pun la grea încercare nervii bieţilor angajaţi din pompe, care nu-s vinovaţi cu nimic pentru că şefii lor umflă preţul combustibililor la fiecare adiere de vânt. Îţi trebuie o doză mare de prostie ca să te raliezi unui protest de acest tip, aşa că mă feresc de entuziasmul stupid care bântuie spaţiile virtuale de socializare (ce sintagmă absurdă!) şi prefer să-i privesc circumspect pe şoferii care-şi închipuie că răstoarnă voinţa euromiliardarilor din industria petrolului oferindu-le pe tavă noi motive să mărească tarifele.

Unde nu-i cap, vai de buzunare. Revolta şoferilor români nu face decât să le arate patronilor companiilor petroliere că sunt indispensabili. La ora asta probabil că Patriciu îşi freacă palmele de bucurie, văzând cât de tare iubesc românii volanul. Atât de tare, încât nu se dezlipesc de el nici atunci când trebuie să protesteze. Cum naiba să nu crească tarifele pentru nişte produse atât de dorite? Orice comerciant ar face acelaşi lucru la urma urmei.

De un ridicol sublim varianta de protest pe care am primit-o de zeci de ori pe messenger: « Dragi Români şi Maghiari, haideţi să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare de benzinarii miliardari şi să-i facem să vadă ce înseamnă să piardă bani. După asta preţul benzinei/motorinei va scade. Să nu intre nimeni în nici o benzinărie pe 17, 18, 19 Ianuarie. Să mergem cu autobuzul, cu bicicletele sau pe jos, sau alimentaţi înainte. Daţi mai departe acest mesaj să ajungă la toată ţara. » Aţi înţeles ce vor ăştia? Să mergem cu autobuzul (de parcă ăsta circulă cu aer) doar pentru trei zile, sau să alimentăm înainte. Nu sunt simpatici protestatarii ăştia? Cum ar putea un om cu inteligenţă medie să exulte în faţa unor asemenea tembelisme? Ce protest e ăsta, în care mesajul transmis benzinarilor sună ca o declaraţie de dragoste?  Întocmai ca nevasta care se refugiază la mama până-i trece supărarea că o altoieşte soţul, şoferii români dau dovadă de acută lipsă de inteligenţă. « Nu putem trăi fără tine, Dinu Patriciu », par a-i spune miliardarului partizanii acestei forme imbecile de revoltă.

Şi eu sunt şofer, şi pe mine mă aduce la disperare preţul mare al benzinei. Singura formă de protest cu adevărat eficientă o consider însă renunţarea pe perioadă nelimitată la folosirea maşinii, din partea cât mai multor români, fără comentarii, fără vaiete, fără publicitate. Acest lucru nu se va realiza niciodată prin manifeste imbecile lansate pe messenger, şi niciodată nu va reuşi în mod planificat. Sabotarea benzinarilor se poate naşte fie din furia adevărată a populaţiei (nu-i cazul încă, şi nu sunt nici perspective), fie din imposibilitatea românilor de a-şi mai susţine confortul unui autoturism (din păcate, o variantă mult mai plauzibilă). Până atunci, miliardarii de carton ai petrolului jubilează. Românii n-au descoperit încă drumul adevăratei revolte, rătăcind pe cărări paralele, ce duc către niciunde.

 

Laisser un commentaire