• Accueil
  • > Archives pour janvier 2011

Archive pour janvier 2011

Protégé : O explicaţie

Samedi 29 janvier 2011

Cet article est protégé par un mot de passe. Pour le lire, veuillez saisir votre mot de passe ci-dessous :

Recunoaşteţi personajele?

Vendredi 14 janvier 2011

Cine sunt cei doi bătrânei hazoşi din imaginile următoare? Ar fi fost o bună ghicitoare dacă n-ar trăda secvenţele de început, din perioada de glorie a celebrului duo.  Vă ofer şi vouă imaginile deoarece încă nu pot crede că doi oameni se pot schimba atât de mult în decursul a câţiva ani. Ştiu, cu bătrâneţea şi boala nu se poate pune nimeni… totuşi transformarea celor doi comici parcă e prea bruscă… Cine nu mă crede să urmărească ultimul lor film, realizat în 1951, şi apoi aceste secvenţe din 1956.

Nu sunt pe deplin convins nici acum că în videoclip sunt chiar Stan şi Bran…

Image de prévisualisation YouTube

O felie de adevăr despre poporul român

Jeudi 13 janvier 2011

Am găsit într-o carte veche o foaie respirând parfumul uitat al anilor ’80. E vorba de una din acele hârtii care circulau exclusiv pe sub mână cu rolul de a deştepta din letargie un popor asomat parcă sub obida unui regim scăpat de sub control. Îngălbenită de trecerea grabnică a anilor, cu slove riguros dactilografiate, hârtia poartă pecetea unor ani pe care ne e tot mai greu să-i uităm. Şi, deşi aparţine trecutului, ea ne vorbeşte despre un prezent în care ne regăsim tot mai mult tarele de odinioară…

Ana Blandiana- Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

Şoferii scot în decor inteligenţa

Samedi 8 janvier 2011

Circulă de câteva zile prin mediile de comunicare un manifest al şoferilor nemulţumiţi de preţul exagerat al combustibilului la pompă. Cred că l-au văzut până acum toţi cei care nu trăiesc într-un vârf de munte. Este vorba de îndemnul la boicotarea benzinăriilor, fie prin renunţarea la alimentare, fie prin alimentarea cu 2-3 litri de combustibil plătiţi în monede cât mai mărunte. Detalii aici.

Aştepta cineva o metodă mai bună de a demonstra că în România chiar şi cultul protestului bate pasul pe loc? Iată, şoferii ne servesc pe tavă argumentul suprem că românii habar n-au să-şi impună voinţa, chiar în chestiuni atât de simple cum este aceasta. Mai rău, nu-şi dau seama că eforturile lor nici măcar nu le gâdilă buzunarul benzinarilor, în schimb pun la grea încercare nervii bieţilor angajaţi din pompe, care nu-s vinovaţi cu nimic pentru că şefii lor umflă preţul combustibililor la fiecare adiere de vânt. Îţi trebuie o doză mare de prostie ca să te raliezi unui protest de acest tip, aşa că mă feresc de entuziasmul stupid care bântuie spaţiile virtuale de socializare (ce sintagmă absurdă!) şi prefer să-i privesc circumspect pe şoferii care-şi închipuie că răstoarnă voinţa euromiliardarilor din industria petrolului oferindu-le pe tavă noi motive să mărească tarifele.

Unde nu-i cap, vai de buzunare. Revolta şoferilor români nu face decât să le arate patronilor companiilor petroliere că sunt indispensabili. La ora asta probabil că Patriciu îşi freacă palmele de bucurie, văzând cât de tare iubesc românii volanul. Atât de tare, încât nu se dezlipesc de el nici atunci când trebuie să protesteze. Cum naiba să nu crească tarifele pentru nişte produse atât de dorite? Orice comerciant ar face acelaşi lucru la urma urmei.

De un ridicol sublim varianta de protest pe care am primit-o de zeci de ori pe messenger: « Dragi Români şi Maghiari, haideţi să nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare de benzinarii miliardari şi să-i facem să vadă ce înseamnă să piardă bani. După asta preţul benzinei/motorinei va scade. Să nu intre nimeni în nici o benzinărie pe 17, 18, 19 Ianuarie. Să mergem cu autobuzul, cu bicicletele sau pe jos, sau alimentaţi înainte. Daţi mai departe acest mesaj să ajungă la toată ţara. » Aţi înţeles ce vor ăştia? Să mergem cu autobuzul (de parcă ăsta circulă cu aer) doar pentru trei zile, sau să alimentăm înainte. Nu sunt simpatici protestatarii ăştia? Cum ar putea un om cu inteligenţă medie să exulte în faţa unor asemenea tembelisme? Ce protest e ăsta, în care mesajul transmis benzinarilor sună ca o declaraţie de dragoste?  Întocmai ca nevasta care se refugiază la mama până-i trece supărarea că o altoieşte soţul, şoferii români dau dovadă de acută lipsă de inteligenţă. « Nu putem trăi fără tine, Dinu Patriciu », par a-i spune miliardarului partizanii acestei forme imbecile de revoltă.

Şi eu sunt şofer, şi pe mine mă aduce la disperare preţul mare al benzinei. Singura formă de protest cu adevărat eficientă o consider însă renunţarea pe perioadă nelimitată la folosirea maşinii, din partea cât mai multor români, fără comentarii, fără vaiete, fără publicitate. Acest lucru nu se va realiza niciodată prin manifeste imbecile lansate pe messenger, şi niciodată nu va reuşi în mod planificat. Sabotarea benzinarilor se poate naşte fie din furia adevărată a populaţiei (nu-i cazul încă, şi nu sunt nici perspective), fie din imposibilitatea românilor de a-şi mai susţine confortul unui autoturism (din păcate, o variantă mult mai plauzibilă). Până atunci, miliardarii de carton ai petrolului jubilează. Românii n-au descoperit încă drumul adevăratei revolte, rătăcind pe cărări paralele, ce duc către niciunde.

 

Cât de prost poate fi un jurnalist? Ca bât(c)a!

Jeudi 6 janvier 2011

Ştiam că jurnalismul românesc geme de tembeli, dar parcă asta e prea de tot. Ia citiţi şi vă minunaţi de-aşa titlu: « Veşti bune de la FMI: luăm banii  şi încheiem un nou acord ». Aş râde dacă n-ar fi de plâns, dar România a depăşit demult stagiul în care mai poţi satiriza acţiunile fără discernământ ale clasei politice şi ale susţinătorilor ei. Cum poţi să te amuzi de crimele îndreptate asupra poporului sau de prostia celor care le aplaudă tâmp de pe margine?

Mă mir că nu-i e jenă ziaristei cu pricina să dea un asemenea titlu. Am mai văzut prostii în titlurile din presa « serioasă », dar acum chiar s-a întrecut măsura. Cât de aerian să fie cineva încât să traducă două veşti proaste pentru România într-un articol scris de parcă autorul ar fi asistat în direct la Mântuirea lui Iisus?

Dragă Ana Bât(c)ă, tu cui te adresezi când îţi aşterni inepţiile pe hârtie? Cititorilor în nici un caz, pentru că noul acord cu FMI nu poate fi o veste bună pentru ei. În schimb, poate fi o veste minunată pentru restul lumii: pentru FMI, pentru băncile străine din România, pentru hârăii din politică, gata să se înfrupte din banii pe care-i tot cerşesc. Dar eu te întreb: tu pentru ăştia scrii? Atunci ce rost mai avem noi, ăia care stăm şi ne crucim de aberaţiile care-ţi ies din pix? Ştii, unii dintre noi, cititorii, credem că eşti tâmpită. Alţii suntem de părere că eşti vândută. Poate ne lămureşti care e varianta corectă…

N-aş vrea să-ţi stric bucuria tembelă, dragă Ana Bât(c)ă, dar…

1. Toţi banii de la FMI îi plătim noi, românii, şi copiii noştri, şi copiii copiilor noştri etc…cu dobânzi imense cu tot. Atât de mult îţi iubeşti copiii, Ana Bât(c)ă?

2. Banii împrumutaţi deja începând cu mai 2009, unde sunt? Că s-au tăiat toate veniturile, s-au mărit taxele, s-au păpat aproape 12 mld. de la FMI şi economia se tot rostogoleşte în prăpastie. Unde-s banii măi Ana Bât(c)ă? În băncile-mamă din străinătate cumva? Să nu-mi zici că ne-a plătit Boc pensia şi salariul cu ei, că nu te crede nici Păsărilă!

3. Dacă FMI are doar comision de 0,3% indiferent că folosim sau nu banii, nu cumva noi le plătim aproape 11 milioane de euro moca? Desigur, nu pun la îndoială faptul că România oricum va cheltui aceşti bani, şi va mai cere alţii, dar nici faptul că poporul nu va vedea un cent din aceşti bani nu îl pun sub semnul întrebării.
4. Noul împrumut e cumva semnul că în 2011 ieşim din recesiune? Că aşa ne ziseră domnii Băsescu şi Boc acum câteva zile. Vai, nu se poate, ne-au minţit iubiţii noştri conducători? Iar mata ne spui că noul acord cu FMI e doar aşa, preventiv, să ţinem banii în puşculiţă pentru orice eventualitate… Cu timizii noştri politicieni, ar fi culmea să te credem, măi Ana Bât(c)ă!

5. În fine, punctul al cincilea, te-ai gândit vreodată, Ana Bât(c)ă, în infinita-ţi inteligenţă, ce dracu’ vom face din 2013, când vom începe să plătim nesăbuinţele acestei guvernări? Da, ştiu, crezi c-o să-i înjurăm pe Iliescu, Năstase, Tăriceanu şi pe Sfântul Duh că ne-au aruncat în prăpastie. La vremea aia cei pe care-i priveşti acum admirativ se vor fi refugiat din calea populaţiei furioase în ţări exotice. Vei pleca şi tu cu ei? Poate au nevoie şi acolo de bâte…

Te doare mintea!

Mardi 4 janvier 2011

Nici n-a început bine 2011 că politicienii români s-au şi grăbit să-şi înscrie numele pe panoul ruşinii europene. Primul care s-a zorit anul acesta să prindă un loc în analele marilor eşecuri diplomatice a fost Ministrul de Externe Theodor Baconschi, cu o declaraţie care l-ar face invidios pe oricare preşcolar nedeprins încă să respecte regulile cele mai elementare ale bunului-simţ. Probabil că nu mai e necesar să reiau primitivismele emise de acest individ, o voi face însă pentru posteritatea acestui blog:

 

« Guvernul român care a finalizat negocierile ne-a introdus în Uniunea Europeană cu această ghiulea de picior. Acum Mecanismul de Cooperare şi Verificare este folosit în alte domenii şi devine un handicap. Şi trebuie să ne gândim foarte serios dacă mai merită să continuăm acest lucru. Noi am făcut progrese în reforma sistemului judiciar.  Dacă ele nu sunt încurajate mai departe, într-o logică de cooperare, există posibilitatea de a denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare, rămânând să informăm Comisia cu privire la progresele noastre în domeniul reformei Justiţiei. (…) Noi susţinem orice extindere a Uniunii Europene în Balcanii de Vest. Dar nu putem accepta ca aceasta să se facă fără MCV, în condiţiile în care, în cazul nostru, se menţine MCV ».

Cu alte cuvinte, tu, U.E., dacă nu ne mângâi corupţia pe creştet, îţi dăm cu ciomagu-n cap, că doar forţoşi suntem, ia uite ce muşchi avem! Ia vezi de ne bagă-n Schengen mânca-ţ-aş, că de nu te-a luat mama dracu’. Cocălărism tipic românesc infestând miezul diplomaţiei. Cum să ai speranţe că te mai bagă cineva-n seamă, ca naţie, cu asemenea clowni trimişi să te reprezinte în posturi cheie?

Fără îndoială tembelismul ministrului cu rădăcini proletcultiste mai pune o piatră la temelia izolării internaţionale a României. În contextul slugărniciei afişate până acum de România la picioarele Uniunii Europene, aceste declaraţii halucinante vin ca nuca-n perete. Când ai ales de bună-voie să fii slugă, ţi-ai pierdut dreptul de a-ţi mai încorda muşchii. Altfel spus, cum ai intrat în joc, aşa joci. La urma urmei,  ţi-ai asumat statutul de servitor năzuind că într-o zi vei ajunge şi tu la nivelul stăpânului. Or, acest lucru este imposibil dacă te-apuci şi ridici tonul la cel care-ţi dă de mâncare, într-un stil atât de aberant precum a făcut-o pseudo-diplomatul Theodor Baconschi.

Dac-ar fi să-l credem pe acest domn cocoţat în fruntea diplomaţiei, justiţia din România dă de pământ cu marea corupţie, reformele merg strună, iar România e atât de curată din perspectiva infracţionalităţii încât îşi poate permite să-şi arate colţii altora mai neajutoraţi la acest capitol, în speţă Croaţia. Cu ce-or fi de vină bieţii croaţi că România e condusă de nişte tembeli sociopaţi, pe care intelectul îi trădează în cele mai importante momente, asta nu ştiu. Cert e că găluşca lansată de Baconschi le stă în gât membrilor importanţi ai U.E., şi tare mi-e teamă că ne-o vor scuipa în cap cât de curând. Lăudabilă atitudinea d-lui Cristian Diaconescu, adevărat diplomat care face distincţia clară între două mecanisme fără legătură între ele (MCV şi Schengen), dar care se confundă în mintea uscată a Ministrului de Externe Baconschi.

Din păcate, diplomaţii de carieră sunt ţinuţi pe tuşă în aceşti ani de mediocritate marca Traian Băsescu… Cu oameni precum Mircea Geoană sau Cristian Diaconescu, imaginea externă a României ar fi câştigat enorme puncte la credibilitate. Ne-am ales în schimb cu sinecurişti plantaţi în funcţii cheie pentru că au ştiut cum să « ajute » partidul, iar reacţia liderilor europeni cred că nu mai are nevoie de comentarii.

În faţa Europei Theodor Baconschi ne-a umilit ca popor. Dacă a acţionat singur sau la sugestia cuiva, fost marinar, nici nu mai are importanţă. Noi, ca români, vom culege nu peste mult timp roadele otrăvite.