• Accueil
  • > Archives pour octobre 2010

Archive pour octobre 2010

Boc, eşti enervant de dobitoc!

Mercredi 27 octobre 2010

Îl ascult pe Boc şi nici măcar nu mă mai mir că ţara a ajuns în prăpastoe. Unde altundeva ar putea ajunge o maşină cu un şofer care nici nu cunoaşte regulile de circulaţie, dar nici creier nu are ca să evite accidentul?

Aceleaşi platitudini cu care deja eram obişnuiţi le-am auzit şi astăzi de la peruşul Boc. Că în 2007-2008 s-a cheltuit mai mult decât s-a produs, că România a ajuns să aibă 13 milioane de asistaţi social (să-i spună cineva boului că pensionarii nu sunt asistaţi social), că toţi au furat şi sunt de vină pentru criză, mai puţin guvernul Boc şi alte bla-bla-uri din astea specifice unor melopisttacus undulatus. De parcă în 2007-2008 nu tot Băsescu conducea ţara, alături de Tăriceanu, pe care tot el l-a adus în fruntea Guvernului. Oare crede Boc că am uitat cum la bilanţul mandatului său de preşedinte, în septembrie 2009,Traian Băsescu n-a găsit să-şi aroge alte rezultate pozitive decât cele ale Guvernului Tăriceanu, exact ceea ce blamează astăzi canalia de Boc?

 

Am înţeles…

Mardi 26 octobre 2010

…de ce DNA îl cercetează pe omul de afaceri Ilie Carabulea tocmai în aceste zile. Omul trebuie împiedicat să-şi folosească firma de transport pentru a aduce la Bucureşti protestatarii sindicalişti mâine, în ziua în care se dezbate moţiunea de cenzură contra guvernului Boc. Se pare că metoda a funcţionat, după cum aflăm de aici

Bag mâna-n foc că după ce se liniştesc apele se linişteşte şi DNA-ul.

 

Doi penibili – Călin Blaga şi D. Chiseliţă

Mardi 26 octobre 2010

Pentru mulţi dintre dvs. probabil că aceste două nume nu reprezintă nimic, Vă asigur că nici pentru mine. Scriu despre ei totuşi fiindcă indivizii sunt argumentul viu pentru stagnarea şi apoi decăderea presei locale sibiene. Aceşti doi indivizi se autointitulează jurnalişti deşi singura lor activitate de presă constă în bălăcărirea reciprocă pe bloguri sau prin paginile gazetelor la care se prefac că lucrează. Aceşti doi ciudaţi n-au înţeles încă, deşi au o vârstă, că esenţa meseriei lor este de a asigura cititorilor o presă de calitate, decentă şi fără suspiciuni de partizanat/plagiat. În loc de asta, indivizii se comportă precum doi neanderthalieni, ciomagindu-se reciproc în public şi sperând că astfel îşi demonstrează superioritatea. Atât pot, atât fac. Cum am putea aştepta de la ei jurnalism de calitate?

Dar haideţi să vi-i fac cunoscuţi. Pe scurt, Chiseliţă e omul războaielor cu cititorii. Scrie prost, foarte prost, şi mai nou se pare că s-a specializat în a « emana » articole despre comentariile cititorilor la articolele sale. Doar că în scriitura sa, el este mereu singurul care are dreptate, iar cititorii sunt mereu oaia neagră, criticii fiind, după el, plătiţi să injure pe net. Ziarist cu idei puţine şi fixe, mai mereu contrazicând făţiş realitatea evidentă oricărui om de bun-simţ, portocaliu din creştet până-n tălpi, Chiseliţă e după cum îi spune numele. Căutaţi-i dacă doriţi articolele prin arhiva ziarului « Tribuna » şi o să vă convingeţi. Eu unul link către asemenea mizerii nu dau.

În ultima sa excreţie intelectuală, omul dă impresia că a atins climaxul gazetăriei, datorită faptului că altă publicaţie (Sibiu 100%) se inspiră din articolele publicate în « Tribuna ». Numai că  exemplele lui Chiseliţă sunt pur şi simplu ridicole. El acuză celălalt cotidian că a preluat rubrica « Copiii săptămânii », inventată după capul lui de « Tribuna ». Eu îi spun că acea rubrică apare de ani buni în suplimentul de weekend al unui cotidian central (din păcate nu mai reţin numele), sub titlul « Copilul meu frumos ». Deci dacă « Sibiu 100% » a copiat de la « Tribuna », e bine de ştiut că şi « Tribuna » a copiat din presa centrală. Mai apoi, Chiseliţă atinge apogeul prostiei, acuzându-i pe adversari că au scris despre căminele studenţeşti la început de an universitar, de parcă acesta ar fi un subiect interzis altor publicaţii. Nu spun că în presă sibiană nu se practică din greu copiatul, şi nu mă îndoiesc că şi « Sibiu 100% »face parte din această categorie, dar argumentele lui Chiseliţă sunt pur şi simplu puerile. S-ar părea că în concepţia lui nimeni nu are voie să publice subiecte dacă acestea au fost deja tratate în « Tribuna ». De-a dreptul copilăresc!

Dar să lăsăm loc şi pentru Călin Blaga, « duşmanul » de la « Sibiu 100% ».Din scrierile sale, individul pare un ziarist măcinat de invidie, specializat în atacuri furibunde aruncate fără direcţie precisă. Ceva de genul « dăm în cine s-o nimeri, că până la urmă tot ţintim pe cine trebuie ». Exemplu: ţinta principală a urii călinblagiene este patronul « Tribunei », Ilie Carabulea. Numai că, în loc de anchete prin care să demaşte matrapazlâcurile respectivului afacerist, Blaga se rezumă la a scuipa înspre angajaţii şi afacerile acestuia, doar-doar o ricoşa ceva şi în figura şefului. Mai demult Blaga număra pe blogul personal accidentele în care erau implicate autocare ale firmei deţinute de Ilie Carabulea. Şi fiindcă numărul lor şi al victimelor nu-l mulţumea, mai băga ceva morţi de la el, mai dubla un accident (că doar şi sursele din presă sunt multiple), numai să se simtă el mulţumit. Acum, Blaga se războieşte direct cu angajaţii lui Ilie Carabulea, simţind probabil că numai aşa poate atinge orgasmul intelectual. Doar e mai simplu decât să iasă pe teren şi să-şi demonstreze faptic superioritatea în faţa celorlalţi.

Dar nu este Ilie Carabulea singura ţintă a pseudojurnalistului Blaga (ce ruşine că poartă acest nume!). Dacă ar fi fost, poate nu l-aş fi perceput în termeni atât de duri. Priviţi ce mostră de mârlănie am găsit pe blogul lui (parcă ar fi la Zoso) la ştirea prin care anunţa căsătoria prezentatoarei TV Laura Dobrotă de la Antena 1 Sibiu: « Orice s-ar zice despre Laura, fata pune la suflet multe. Probabil că escapadele tinereţii cu oamenii de afaceri au fost un moft…necesar vârstei ».Cu ce drept oare acest neanderthalian al presei sibiene îşi permite să emită astfel de mizerii? Aşa ceva pur şi simplu nu se face, indiferent de motive şi indiferent dacă lucrurile sunt adevărate sau nu. Dar când te-ai născut dobitoc nu prea ai alternative, faci ce-ţi dictează natura. Nu răsfoiesc mai departe prin WC-ul călinblagian că pute prea urât, chiar şi pentru o budă 100% sibiană.

La final reiterez concluzia trasă din analiza celor două cazuri din presa sibiană: până când nu vor înţelege cei care fac presă că superioritatea ţi-o manifeşti prin calitatea muncii tale, nu prin atacuri de bârlog, presa nu va ieşi din mocirla în care se scaldă.

Prost sa fii, tupeu sa ai!

Lundi 25 octobre 2010

Fiindca locuiesc in Sibiu rasfoiesc des presa locala, aia sfrijita si cvasi-inexistenta in sensul de presa adevarata. Sambata, am avut ocazia sa constat ca « profesionistii » cotidianului Tribuna se pregatesc sa schimbe ceasul, titrand mare, pe prima pagina, ca in noaptea de 23 spre 24 octombrie Romania trece la ora de iarna. Asta desi ultima duminica a lunii octombrie este pe 31! Mare pacat ca articolul a fost sters de pe site a doua zi, dar am pastrat editia tiparita ca exemplu de cum-nu-se-face-presa (mai ales ca deschiderea de ziar a acelui numar a fost un articol penibil comandat de patron, proaspat intrat in conflict cu DNA).Ce m-a deranjat insa mai mult decat eroarea grosolana a fost motivul pentru care s-a produs, si mai ales « precizarea » de o nesimtire crasa aparuta in paginile ziarului de luni, 25 octombrie. Sa le luam pe rand.

Mai intai, trebuie sa spun ca articolul respectiv a fost copiat pur si simplu de pe un site (posibil Mediafax), fiind materialul aparut anul trecut cu ocazia trecerii la ora de iarna. Nici nu era greu sa-mi dau seama de asta, deoarece autorul furtului n-a avut macar bunul-simt sa-l verifice si sa actualizeze datele, astfel ca in articol apare ca data a schimbarii de ora noaptea de 24 spre 25 octombrie. Trecem peste asta, sa zicem ca a fost vorba doar de superficialitate generata poate de graba. Dar nimic nu justifica lipsa de reactie a redactiei ziarului, care s-a multumit sa repare gafa steargand articolul de pe site fara nici o explicatie. Si tineti cont ca vorbim de un ziar cu larga raspandire in zonele rurale, unde oamenii poate nu au alta sursa de informare, si chiar acolo unde au, acorda o mare incredere acestui ziar, astfel ca in lipsa unei corecturi rapide, toate treburile risca sa le fie date peste cap de prostia unei redactii. Ar fi fost normal desigur ca  »tribunistii » sa-si ceara scuze imediat pe site, si sa incerce sa repare gafa prin anunturi in media locala (ziare si televiziuni) – daca cititorii ar fi insemnat pentru ei si altceva decat o turma care inghite nemestecate produsele de calitate indoielnica livrate in paginile ziarului.

Dar ce vorbesc eu de scuze! Precizarea plina de tupeu ipocrit aparuta in ziarul de luni arata ca nu-i poti cere unui nesimtit sa spuna cand il mananca purecii. In loc sa recunoasca eroarea si sa-si asume vina, cerandu-si umil scuze, ca nu-i taia nimeni capul, autorul gafei vine si arunca vina pe Agentia Mediafax, care chipurile ar fi gresit prima. Doar ca scuza nu tine, si am aratat mai sus de ce. Sunt curios ce-ar zice cei de la Mediafax daca ar afla ca poarta vina pentru prostia altora? S-ar putea sa aflam… Doua lucruri sunt sigure insa: individul cu « precizarea » isi considera cititorii o masa de dobitoci pe care-i poate « face » dupa cum doreste, iar redactia ziarului « Tribuna » colcaie de incompetenti, fiindca nimeni de acolo n-a fost in stare sa vada o prostie mare cat muntele Everest, si nici macar s-o corecteze intr-un mod prin care sa evite a-si desconsidera cititorii.

Actualizare: Speriati probabil de comentariile dure ale cititorilor, cei de la Tribuna au sters dupa cateva ore si precizarea de pe site. Cum linkul de mai sus nu functioneaza, iata textul acesteia: « Dintr-o eroare independenta de noi, am « dat ceasul » mai repede cu o saptamana in paginile de sambata ale ziarului nostru. Ne cerem scuze cititorilor nostri pentru micul deranj pricinuit, si pentru partea noastra de vina. Restul de vina il lasam sursei citate in articol, respectiv agentia de Stiri Mediafax, care si ea a anuntat « in avans » trecerea la ora de iarna. Dar cine munceste mai si greseste. »

Furie!

Vendredi 22 octobre 2010

Cred ca nu exista furie mai naturala decat acel sentiment care te cuprinde in ziua in care iti ridici salariul de simplu angajat la privat, mai ales cand lucrezi intr-o mare companie romaneasca. Ei bine, tocmai sunt cuprins de acest sentiment, iar aceasta postare o « dedic » celor care au grija luna de luna sa-si « incurajeze » angajatii la o munca responsabila si eficienta. Se stiu ei cei in cauza!

Daca ar fi sa masor furia care ma incearca in aceste momente, as spune ca este o furie de 565 de ron valoare. Da, cu atat se plateste in Romania o luna cu 200 ore lucrate. Si nu oricum, si nu oriunde. Fara falsa modestie, aceste ore au fost lucrate cu maxima seriozitate, la fel ca in cei 4 ani de vechime in aceasta firma. Nu mi-a placut niciodata neseriozitatea, mereu i-am detestat pe delasatorii de serviciu, si am incercat cat am putut ca munca mea sa aduca servicii atat firmei, cat si clientului. Dar gata! La bataia de joc de aici nu mai pot raspunde cu abnegatie. Auziti mai sefilor? Pana cand nu voi fi convins ca straduinta mea imi este corespunzator remunerata, sa nu mai asteptati seriozitate de la mine. Astept prima cercetare disciplinara ca sa va trantesc si oficial aceste cuvinte, nesimtitilor.

Pentru banii cu care « binevoiti » sa ne rasplatiti munca e prea mult si faptul ca ne trezim dimineata ca sa venim la lucru. Stiu, in calitatea voastra de imbogatiti prin jecmaneala angajatului si a statului, va imaginati ca si restul oamenilor sunt croiti dupa chipul si asemanarea voastra. Ei bine, poate unii or fi asa, dar nu toti. Si uitandu-ma la voi, aproape ca-i inteleg pe « maruntii » care ciupesc si ei de unde pot pentru un ban in plus la salariul de mizerie. Da, am inteles mecanismul dupa care faceti aceasta firma sa functioneze. Salarii de mizerie si un indemn repetat obsesiv la mica ciupeala sau furt in toata regula. Furati, dragi angajati, ca avem noi grija sa va prindem si sa mai luam ceva din nimicul pe care vi-l oferim lunar pe post de salariu. Sau, de ce sa va dam, ca oricum va luati singuri. Nu-i asa ca e genial cum se cultiva tulpina raului in aceasta tara?

Dar ce te faci cu oamenii pe care nu-i poti face sa-si vanda onoarea? Aceia care, orice-ai face, detesta furtul si refuza sa se coboare la nivelul hotilor de buzunare. Or fi putini, adevarat. Mai multi sunt cei care te fura cu zambetul pe buze, si mai multi cei care te fura cu tupeu, pe fata. Cu cei corecti ce poti face? Simplu, ii indepartezi, ca firma te vrea hot, asa cum te vrea si tara. Si cum in zilele astea trebuie sa actionezi in stil democratic, ce alta solutie mai buna pentru a-i indeparta ai, decat sa le subminezi veniturile, pana cand ii faci sa plece singuri. E mai eficient in capul sec al unora decat sa-i pastrezi platindu-i pe masura muncii prestate.

Asa cred ca se explica salariile « minunate » din aceasta firma, careia n-o sa-i dau numele, fiindca, oricat de suparat as fi, n-o sa devin si rau-voitor. Sa nu credeti totusi ca pe langa acest salariu neglijabil angajatii au cine stie ce castiguri suplimentare, sporuri sau alte avantaje. Nu! Desi i-ar fi foarte la indemana angajatorului, nu asigura nici macar transportul la locul de munca, ce sa mai spun de altele… Probat cu experienta proprie! Si atunci te intrebi: oare pentru ce sa-ti mai dai interesul la o asemenea firma? Pentru cateva flegme de la sefu’ in loc de bani? Ca sa incasezi tot tu, angajatul aflat permanent in contact cu clientul, injuraturile destinate celor care, din fotoliul caldut de patroni ai firmei, cred ca masinaria poate functiona cu piese ieftine?

Romanul, frate cu cafteala

Mercredi 20 octobre 2010

N-am sa pot intelege vreodata cum un individ, fie el cat de rudimentar, se poate entuziasma in fata unei cafteli numita partida de box. Mi se pare odios sa aplauzi doi taranoi care-si cara pumni in gura fara numar, darmite sa mai si spui ca un astfel de individ ar face cinste tarii pe care o reprezinta. Ce cinste, ce onoare? Se simte cineva onorat ca nu suntem in stare sa avem campioni decat la cafteala? Poate retarzii cu mentalitate de ev mediu…

Mare tragedie ca meciul lui Bute n-a fost televizat in Romania, ce sa spun. Plang huliganii de pe stadioane ca au fost privati de-o lectie inainte de meciul Steaua-Dinamo. Plang golanii din Ferentari si taranoii din Cucuieti ca au ratat ocazia de a mai invata o schema prin care s-o impresioneze pe Piti. Ce pierdere! Nu ne ajunge ca traim intr-o lume tot mai violenta, trebuie sa si bocim atunci cand, prin nu stiu ce minune, suntem privati de ea. Si apoi ne miram cand oameni nevinovati cad victime unor dereglati mintal, amatori de box in plina strada.

Sincer sunt uimit de numarul mare al indignatilor care deplang faptul ca n-au putut urmari in direct bataia dintre Bute si Jesse Brinkley. Le recomand cu caldura acestor « bocitoare » sa mearga pe stadion la un meci din Liga lui Mitica. Sau sa traverseze prea incet o strada. Ori poate sa vorbeasca romaneste in Italia. Au toate sansele sa se bucure pe propria piele de ceea ce le place.

Pe de alta parte, n-am auzit pe nimeni sa regrete ca in Romania nu se popularizeaza sporturi de lupta adevarate. Arte martiale, judo, lupte libere sau greco-romane, chiar si sumo, adevarate sporturi de contact, benefice atat pentru trup cat si pentru spirit, se « bucura » de o ignorare aproape totala. Si cat sunt de diferite fata de mizeria de box… Dar poate e mai usor pentru unii sa-si culeaga dintii din tarana decat sa practice un sport care sa le intareasca organismul, in loc sa li-l distruga…

Să nu-l judecăm pe Iurie Darie!

Jeudi 14 octobre 2010

Am văzut o grămadă de reacţii care de care mai arţăgoase după ce reputatul actor a acceptat să pozeze în ipostaze indecente alături de soţia sa. Nu m-a mirat diversitatea părerilor (multe înfierau gestul cuplului de actori, însă au fost şi reacţii admirative) cât m-a mirat graba unora, chiar colegi de breaslă ai actorului, de a pune etichete, de a da verdicte, fără a-şi pune măcar o secundă întrebarea: « Am eu dreptul să-i judec pe aceşti oameni? Cunosc eu motivele pentru care au recurs la un astfel de gest? » Unii au ajuns chiar să emită diagnostice ale demenţei, dând ca sigură boala Alzheimer pentru venerabilul actor român. Incredibil cât de repede se trece la noi peste chestiuni elementare de bun-simţ cum ar fi respectul pentru o persoană în vârstă şi care are în spate o carieră de succes. Acest bun-simţ deficitar românilor ar fi trebuit să le spună celor care s-au repezit să judece că nu ai dreptul să-ţi dai cu părerea despre acţiunile unui om atât timp cât nu cunoşti motivaţiile gestului respectiv. Iar dacă nu cunoşti, este interzis să speculezi, dacă nu vrei să te încadrezi la categoria ţaţe de cartier.

Nu mi-a plăcut nici mie gestul celor doi actori, şi recunosc că pentru mine este o mare dezamăgire să văd doi oameni serioşi coborându-se atât de jos încât să pozeze pentru fiţuici destinate inculţilor. Într-adevăr, prăpastia în care au coborât este prea adâncă. Dar nimic nu-mi dă dreptul să-i judec pe aceşti oameni. Nu-i poţi pune pe ei, Iurie Darie şi Anca Pandrea, în aceeaşi troacă cu Sexy Brăileanca sau Columbeanca, ori mai ştiu eu ce starletă de doi bani, dintr-un motiv foarte simplu: ei au o carieră frumoasă în spate, au făcut ceva în viaţă, spre deosebire de piţipoancele fleşcăite, în urma cărora nu va ramâne nimic de care copiii noştri să-şi amintească.

Să condamnăm, dacă simţim nevoia, gestul fiţuicii care a propus publicului un asemenea subiect. Să condamnăm televiziunile şi presa care l-au preluat disecându-l până la ultima firimitură de indecenţă. Să ne condamnăm, dacă vreţi, pe noi înşine, consumatori nesătui de promiscuitate, care am făcut din acest subiect un succes mediatic. Dar să-l iertăm pe Marele Iurie Darie, şi să păstrăm pentru noi prejudecăţile şi opiniile personale. Am evita astfel o mare nedreptate, pe care un actor de talia lui Iurie Darie n-o merită.

Toţi suntem vinovaţi!

Lundi 11 octobre 2010

Da, suntem un popor vinovat pentru propria-i prăbuşire, iar acest lucru ar trebui să ne stăruie în minte înainte de a arunca vina nefericirii noastre în cârca celui care ne provoacă mai multă repulsie. Să încetăm odată a crede că noi suntem cei mai oneşti, cei mai harnici, cei mai merituoşi cetăţeni ai acestei ţări, arătând în acelaşi timp cu degetul spre vârful piramidei, de unde ar curge peste noi toate frustrările care ne murdăresc « preacinstita » viaţă.  Ne construim singuri piramida vieţii, după chipul şi asemănarea noastră, suntem fiecare dintre noi parte din ea, şi deci cu toţii avem o vină pentru mocirla în care ne complacem fără nici un fel de reacţie. E ca atunci când îţi faci o casă şi la prima ploaie constaţi că nu poţi locui în ea, fiindcă îţi plouă prin acoperiş. Cel mai uşor lucru este să îl acuzi pe meşter că te-a păcălit, şi să-ţi deschizi umbrela. Asta facem noi, în loc să ne rezolvăm singuri problema, şi data viitoare să ne gândim mai bine înainte să-l alegem pe cel care ne poate oferi o construcţie durabilă.

Suntem noi cei vinovaţi pentru mizeria vieţii noastre, unii prin indiferenţă, alţii prin neputinţă, unii prin prostie. Nu Iliescu, nu Băsescu, nici Ponta sau Antonescu, nici măcar Ceauşescu nu sunt de vină mai mult decât noi pentru neajunsurile de care ne lovim astăzi în România. Până la urmă, noi i-am ajutat în ascensiunea lor fiindcă ei sunt produsul nostru. Sigur că nu tot poporul e compus din hoţi, borfaşi, manelişti plin de tupeu, sau proşti buni de exploatat la OTV. Specia însă proliferează, iar bunul-simţ pare să fi fost înlocuit fie cu neputinţa, fie cu indiferenţa. Două păcate la fel de mari, de care se fac vinovaţi cei care nu s-au lăsat cotropiţi de toropeala dulce a amăgirilor electorale cu care ne-au îmbiat liderii politici de-a lungul ultimilor 20 de ani.

Să privim deci către noi înşine înainte de a ridica acuzator degetul către cei pe care i-am desemnat să ne conducă viitorul. Înainte de a aştepta o schimbare de sus, e obligatoriu ca fiecare dintre noi să schimbăm ceva în noi înşine- şi asta n-o vom reuşi niciodată cu vorbe.

Justiţia după Băsescu- interlopi periculoşi, eliberaţi pe bandă rulantă

Mercredi 6 octobre 2010

Citiţi ce se întâmplă în România după 6 ani cu Traian Băsescu, eternul reformator al sistemului, vajnicul luptător anti-corupţie, unicul şi inegalabilul preşedinte pentru alte coordonate istorice, sau, dacă vreţi, preşedintele-nepereche (într-adevăr, nici o şansă de a fi egalat de altcineva- dar în rele). Aveţi aici , aici şi aici detalii.

Pe scurt, Poliţia Română munceşte, Justiţia îi dă in cap. Interlopi periculoşi, ale căror activităţi principale constau în « şantaj, violare de domiciliu, ameninţare, lovire şi alte violenţe, vătămarea corporală, lipsire de libertate, instigare la lipsire de libertate, distrugere, portul fără drept a unor obiecte confecţionate pentru lovire, ultraj contra bunelor moravuri, purtare abuzivă şi tâlhărie », trafic de droguri, sunt eliberaţi într-o clipă pentru a fi cercetaţi în stare de libertate, că doar nu ei sunt pericol public, îngeraşii… asistenta de la Giuleşti e pericol public… În timpul ăsta, Bercea Mondialu’ participă la înmormântarea mamei preşedintelui!!!

Nu degeaba cântau tuciuriii « Pe Băsescu l-om vota/Cu toată familia/Şi-l vom pune preşedinte/Că Băsescu nu ne minte/Ascultaţi-mă pe mine/Num-aşa vom trăi bine ».

Nu scriu mai mult despre subiectul ăsta că mi-e scârbă. Oare cum mai pot trăi PROŞTII care l-au votat pe Traian Băsescu? Probabil că tot prostia îi ţine în viaţă, că dacă i-ar părăsi , ei ar trebui să-şi pună capăt zilelor.

 

A murit mama lui Traian Băsescu

Lundi 4 octobre 2010

Doamne iart-o că n-a ştiut ce face!