• Accueil
  • > Archives pour septembre 2010

Archive pour septembre 2010

N-a fost cutremur!

Mercredi 29 septembre 2010

Tot felul de neaveniţi dădeau ca sigur un cutremur major în Vrancea în perioada 24-28 septembrie 2010. Iată că a trecut termenul de graţie şi nu s-a întâmplat, cum era şi normal, nimic. Asta înseamnă că Institutul Român de Seismologie Aplicată, cel care a făcut predicţia, cuprinde o gaşcă de impostori cu anume interese în panicarea populaţiei (financiare, desigur!). Mă întreb oare cine-i finanţează, şi cred că răspunsul la această întrebare ar explica existenţa şi predicţiile lor mincinoase.

Rămân la părerea că singura instituţie credibilă în ceea ce priveşte posibilitatea de a prevedea viitoare mişcări tectonice este Institutul Naţional pentru Fizica Pământului. Doar că nimeni de acolo, nici măcar directorul instituţiei, Gheorghe Mărmureanu, nu şi-ar putea permite să dea verdicte atât de sigure, indiferent de indiciile pe care plăcile tectonice le-ar putea oferi. De la om de ştiinţă responsbil până la impostor e cale lungă!

Fără a fi seismolog, îmi permit câteva consideraţii cu privire la activitatea tectonică din ţara noastră. Nu sunt predicţii, sunt doar pronosticuri bazate pe activitatea seismică din ultimii 200 de ani. Astfel, sunt aproape convins că în Vrancea nu va fi un cutremur major înainte de anul 2050, în schimb foarte curând se va « trezi » zona seismică a Făgăraşului, aducând cutremure puternice de suprafaţă, care vor afecta zonele Piteşti-Câmpulung, Sibiu-Vâlcea şi Făgăraş-Braşov. Se cunoaşte faptul că această zonă seismică, a doua ca importanţă în România, devine activă cam odată la 100 de ani, iar ultima « trezire » a avut loc în ianuarie 1916.

Zona Vrancei, în schimb, ne-a arătat de-a lungul timpului o altă ciclicitate. Recapitulând cutremurele majore din această regiune, vom observa o regularitate care nu văd de ce nu s-ar păstra şi în continuare. Vedeţi aici: 1701, 1738, 1802, 1838, 1940, 1977… şi continuaţi dvs. şirul. E vorba de logică elementară. Nu pun la socoteală cutremurele de genul celor din 1986 sau 1990, astea sunt un fel de « bonus » pentru cele care au provocat cu adevărat distrugeri majore.

Aşadar, staţi liniştiţi cei care locuiţi departe de centrul ţării… Acum e rândul nostru să aşteptăm o zgâlţâială.

Protégé : Un petit poème

Jeudi 23 septembre 2010

Cet article est protégé par un mot de passe. Pour le lire, veuillez saisir votre mot de passe ci-dessous :

Din ciclul: să-i prostim pe proşti, să nu se plictisească- SOV reţinut de procurori

Jeudi 9 septembre 2010

Fumigenele nu ţin poporului de foame, şi asta ar trebui să reţină în primul rând cei care orchestrează astfel de manipulări, precum reţinerea lui Sorin Ovidiu Vântu de către procuratură. Ar trebui să bubui de prostie ca să poţi crede că între Vântu şi Traian Băsescu există vreo duşmănie, după ce primul i-a adus pe tavă marinarului al doilea mandat la Cotroceni, iar slugile de pe plantaţiile sale ling de zor dosuri prezidenţiale, ba mai mult, primesc şi recompense pentru asta.

Să fim serioşi! Sorin Ovidiu Vântu a fost asul din mâneca lui Traian Băsescu în campania electorală, şi numai un imbecil fără seamăn ar putea crede că un şmecher care a furat cât a făcut-o Vântu şi-ar pune singur  laţul în jurul gâtului, contribuind la realegerea celui mai mare duşman. Din păcate, tembeli care să pună botul găseşti în ţara asta pe toate coclaurile, că nu degeaba suntem conduşi de Traian Băsescu şi gaşca. Ăia sunt, după părerea mea irecuperabili, şi cred că l-ar vota pe marinar şi dacă l-ar prinde că le f..e nevasta.

N-am chef de citit aberaţiile înşirate prin gazete portocalii, fiindcă toată tevatura cu extrădarea lui Nicolae Popa şi reţinerea lui Vântu este detaliu al unui scenariu regizat atent de către serviciile credincioase lui Traian Băsescu. S-a mai văzut, cel mai recent caz fiind cel al lui Dan Diaconescu, şi al partidului său care nu există, dar are 20% în sondaje. Scopul? Nevoia disperată a lui Băsescu de credibilitate. Iar nevoia lui Vântu de a avea în continuare un « amic » la cârma vaporului îl face să joace după cum vedem cu toţii. La urma urmei, nu-ţi permiţi să te joci decât cu prietenii, că altfel s-ar putea s-o păţeşti urât de tot. Iar Băsescu ştie asta cel mai bine.

Ioan T. Morar sau nesimţirea fără limite a fripturistului băsescian

Mercredi 8 septembre 2010

Am să-mi cer scuze dintru început pentru cuvintele grele pe care le voi folosi în acest articol, dar tupeul acestui pseudointelectual ghebos îmi forţează şi mie limitele răbdării. Chiar dacă în România noastră clasa pupătorilor de funduri sus-puse cuprinde specimene fără număr, unele mai bizare decât altele, răpănosul ăsta îi intrece pe toţi în mizerie. Parcă ar avea 12 limbi pe care le foloseşte simultan pentru a-şi face cât mai convingător unica meserie pe care o cunoaşte, aceea de analimbist prezidenţial.

Până acum eforturile piticaniei par încununate de succes. Individul cu un dovleac imens pe post de căpăţână e pe cale să fie numit consul al României la Marsilia. Şi nu pentru vreun merit deosebit, fiindcă nici el nu-şi găseşte, în întunecimea propriului trecut, vreun argument care să-l recomande pentru o astfel de funcţie. Citez din Ioan T Morar: « Nici Lucian Blaga nu avea vreo calificare înainte de a fi numit într-un post diplomatic ». « M-am gândit că pot să lucrez şi eu în domeniul public, după 20 de ani în mediul privat ». « Mă recomandă opera literară (?!), opera jurnalistică (?!), seriozitatea (?!) şi valorile de dreapta pe care le împărtăşesc împreună cu cei care m-au nominalizat (?!), precum şi faptul că sunt absolvent de limba franceză (??!!) ». Astea ar fi, în concepţia rahatului umblător prin lume, calităţi care l-ar face un bun consul. Şi măcar dacă le-ar avea ipochimenul!

Un zero barat ca scriitor, o nulitate ca jurnalist (n-am văzut altceva scris de acest prăpădit în afara unor însăilări de minciuni ordinare şi manipulări care n-au nimic în comun cu jurnalismul) se consideră deci un fel de Blaga al zilelor noastre. Să nu-ţi vină să-i dai tot şuturi în cur unei astfel de obraznicături? Nu-mi vine să cred că astfel de şobolani au notorietate în România, ba mai mult, se cocoţă în funcţii care le depăşesc cu mult capacitatea intelectuală, pe singurul considerent că le place să pupe acolo unde oamenii normali scuipă cu scârbă. Iar asta în vreme ce tineri cu merite deosebite sunt invitaţi să părăsească nava, deoarece cârmaciul n-are nevoie de caractere, ci de zdrenţe, cât mai multe zdrenţe, şi cât mai dezgustătoare.

Nu mai vorbesc de acest articol, în care păduchele pupinbăsist înfiera mânios tocmai numirea lui G. Stănescu pe acelaşi post de consul la Marsilia, de către C.P. Tăriceanu. Citiţi dacă aveţi un stomac tare!

Nu mai vorbesc nici de înregimentarea pigmeului în armata Roşia Montană Gold Corporation, care pregăteşte, cu complicitate portocalie, cel mai mare tun din istoria României. Nu mai vorbesc nici despre afacerile dubioase în care a fost implicat « preacuratul » Ioan T Morar alături de Sorin Ovidiu Vântu la Caţavencu, nici despre trecutul său glorios la « Viaţa studenţească ». Cert este că tot ce a făcut acest parazit al societăţii de când mama natură l-a vomitat în lume a fost să mintă pentru bani. Citiţi-i orice articol, din orice perioadă, faceţi conexiunile necesare şi veţi vedea că această haimana ordinară n-a făcut toată viaţa lui decât să vâneze câştiguri materiale grase fără un  minim efort, fizic sau intelectual. Practic, o putoare plimbăreaţă şi limbistă, nici nu mă mir că i-a crescut burtoaia de parcă ar inghiţi un porc la fiecare masă.

Nu m-ar mira ca migrarea specimenului dinspre mediul privat spre cel public să aibă o legătură strânsă cu situaţia financiară delicată în care s-ar afla trustul lui Sorin Ovidiu Vântu. Se prea poate ca trustul de la care limbricul a supt ani de zile să nu-l mai poată sătura pe lacomul Morar, care vede ca singură soluţie pentru a-şi întreţine poftele sectorul bugetar, unde, se ştie, « prietenii » găsesc întotdeauna o ţâţă de muls. Rămâne de văzut ce va realiza arogantul scriitoraş de duzină într-un post despre care habar n-are ce presupune. Omul e orice altceva decât diplomat, l-aş numi mai degrabă grobian, aşa că nu cred să rupă gura târgului cu vreo mare realizare. În afară poate, de o fraudă electorală!