Măcelul oamenilor de valoare continuă

Printre multe alte asemănări ale PDL cu răposatul PCR, se evidenţiază din nou în aceste zile plăcerea perversă de a toca până la eliminarea totală puţinii oameni de valoare de aportul cărora se mai bucură societatea românească. Nu mai e vorba azi de eliminarea lor fizică, metodele au evoluat spre tortura psihologică, foarte uşor de montat datorită slugărniciei unor indivizi care uzurpă cu tupeu calitatea de jurnalişti. E atât de uşor astăzi să desfiinţezi pe cineva care-ţi jenează postura de impostor mârşav, nu-ţi trebuie decât nişte ziarişti fomişti şi o funcţie care să-ţi ofere influenţă politică, şi gata! Nu-i mai transformi în eroi, arestându-i, ca pe vremuri, pe oamenii care te deranjează, ci îi elimini definitiv din conştiinţa publică inventând nişte mârşăvii despre viaţa lor, privată sau publică, pe care apoi le furnizezi prin intermediul fomiştilor de presă unei societăţi prea flămânde ca să mai gândească.

Metoda a funcţionat în cazul unor scriitori precum Octavian Paler, înjurat mai mereu pentru că a a avut curajul să nu nege adevăruri evidente despre actuala conducere a ţării. I-a adus moartea poetului Cezar Ivănescu, după repetate tentative de asasinat eşuate (detalii aici). L-a marginalizat definitiv pe marele om Paul Goma. Iar astăzi se încearcă eliminarea lui Cristian Tabără, unul dintre ultimele obstacole rămase în calea tembelizării totale a mass-media. Sunt doar câteva dintre cazurile cele mai recente, dar lista e mult mai lungă. Asta în vreme ce indivizi cu trecut şi prezent obscur, pseudointelectuali antiromâni de teapa Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu, Cărtărescu, Mihăieş, IT Morar etc… sunt promovaţi la loc de cinste în cultura română, deşi nu poţi alege două rânduri de înţelepciune din opera lor fadă.

Marele pericol care paşte societatea românească vine deci şi dinspre zona culturii. Adevăraţii intelectuali stau în calea intereselor politice murdare, iar înlocuirea lor cu indivizi aserviţi clasei politice şi propriilor interese financiare, nu poate decât să-i ajute pe marii ticăloşi ai ţării. Nu poţi prosti un popor decât eliminându-i elitele, iar operaţiunea este aproape de reuşită. Să aşteptăm altceva de la nişte oameni care au acaparat puterea datorită unei manele slinoase? Să credem că susţinătorii unuia care şi-a câştigat astfel al doilea mandat se pot numi intelectuali? Eu unul nu pot răspunde afirmativ la astfel de întrebare.

Iată de ce linşajul mediatic la care este supus Cristian Tabără mă irită în cel mai înalt grad, şi mă întărâtă să cred că este o operaţiune orchestrată cu un scop bine definit. Nu cred un cuvânt din toată istoria cu presupusul viol, şi nu simt că avem în România prea mulţi oameni valoroşi, ca să ne permitem să-i pierdem şi pe aceia în care ne mai regăsim încă repere. Ca o părere personală, cred că nu e o simplă coincidenţă faptul că acest scandal a izbucnit într-o gazetă portocalie, la puţin timp după impunerea unei conduceri portocalii la Televiziunea Publică. Un partid care promovează mediocritatea pe toate planurile, nu putea tolera, desigur, în preajmă, un om de talia lui Cristian Tabără. Televiziunea Publică serveşte, se pare, altor scopuri.

Mai poate cineva opri acest măcel? Am vrut să formulez titlul acestei postări sub formă de întrebare-îndemn, dar mi s-a părut o formulare fără adresă. Cine să-l mai oprească, când cei care ar trebui s-o facă s-au vândut taberei ticăloşite?

Laisser un commentaire