• Accueil
  • > Archives pour juillet 2010

Archive pour juillet 2010

Măcelul oamenilor de valoare continuă

Mercredi 28 juillet 2010

Printre multe alte asemănări ale PDL cu răposatul PCR, se evidenţiază din nou în aceste zile plăcerea perversă de a toca până la eliminarea totală puţinii oameni de valoare de aportul cărora se mai bucură societatea românească. Nu mai e vorba azi de eliminarea lor fizică, metodele au evoluat spre tortura psihologică, foarte uşor de montat datorită slugărniciei unor indivizi care uzurpă cu tupeu calitatea de jurnalişti. E atât de uşor astăzi să desfiinţezi pe cineva care-ţi jenează postura de impostor mârşav, nu-ţi trebuie decât nişte ziarişti fomişti şi o funcţie care să-ţi ofere influenţă politică, şi gata! Nu-i mai transformi în eroi, arestându-i, ca pe vremuri, pe oamenii care te deranjează, ci îi elimini definitiv din conştiinţa publică inventând nişte mârşăvii despre viaţa lor, privată sau publică, pe care apoi le furnizezi prin intermediul fomiştilor de presă unei societăţi prea flămânde ca să mai gândească.

Metoda a funcţionat în cazul unor scriitori precum Octavian Paler, înjurat mai mereu pentru că a a avut curajul să nu nege adevăruri evidente despre actuala conducere a ţării. I-a adus moartea poetului Cezar Ivănescu, după repetate tentative de asasinat eşuate (detalii aici). L-a marginalizat definitiv pe marele om Paul Goma. Iar astăzi se încearcă eliminarea lui Cristian Tabără, unul dintre ultimele obstacole rămase în calea tembelizării totale a mass-media. Sunt doar câteva dintre cazurile cele mai recente, dar lista e mult mai lungă. Asta în vreme ce indivizi cu trecut şi prezent obscur, pseudointelectuali antiromâni de teapa Patapievici, Tismăneanu, Liiceanu, Cărtărescu, Mihăieş, IT Morar etc… sunt promovaţi la loc de cinste în cultura română, deşi nu poţi alege două rânduri de înţelepciune din opera lor fadă.

Marele pericol care paşte societatea românească vine deci şi dinspre zona culturii. Adevăraţii intelectuali stau în calea intereselor politice murdare, iar înlocuirea lor cu indivizi aserviţi clasei politice şi propriilor interese financiare, nu poate decât să-i ajute pe marii ticăloşi ai ţării. Nu poţi prosti un popor decât eliminându-i elitele, iar operaţiunea este aproape de reuşită. Să aşteptăm altceva de la nişte oameni care au acaparat puterea datorită unei manele slinoase? Să credem că susţinătorii unuia care şi-a câştigat astfel al doilea mandat se pot numi intelectuali? Eu unul nu pot răspunde afirmativ la astfel de întrebare.

Iată de ce linşajul mediatic la care este supus Cristian Tabără mă irită în cel mai înalt grad, şi mă întărâtă să cred că este o operaţiune orchestrată cu un scop bine definit. Nu cred un cuvânt din toată istoria cu presupusul viol, şi nu simt că avem în România prea mulţi oameni valoroşi, ca să ne permitem să-i pierdem şi pe aceia în care ne mai regăsim încă repere. Ca o părere personală, cred că nu e o simplă coincidenţă faptul că acest scandal a izbucnit într-o gazetă portocalie, la puţin timp după impunerea unei conduceri portocalii la Televiziunea Publică. Un partid care promovează mediocritatea pe toate planurile, nu putea tolera, desigur, în preajmă, un om de talia lui Cristian Tabără. Televiziunea Publică serveşte, se pare, altor scopuri.

Mai poate cineva opri acest măcel? Am vrut să formulez titlul acestei postări sub formă de întrebare-îndemn, dar mi s-a părut o formulare fără adresă. Cine să-l mai oprească, când cei care ar trebui s-o facă s-au vândut taberei ticăloşite?

Halucinant!!! B1 Tv fură semnal tv de pe net!

Mardi 27 juillet 2010

În văzul unei ţări întregi, televiziunea portocalie transmite un meci de fotbal furând semnal TV de pe Internet! Mai bine zis, se screme să transmită, fiindcă de vreo 15 minute au pierdut semnalul cu totul, nu mai au semnal decât pentru reclame! Am rămas mut de uimire, vă spun sincer, nici nu ştiu ce să mai spun, că nu pot vorbi cu gura căscată!

Şi e vorba de un meci care se joacă în România, nu la mii de kilometri depărtare, ci tocmai în buricul Bucureştiului. Iar pe site-ul evz.ro se lăudau că B1 Tv a cumpărat drepturile de transmisie! Ce să mai zici, oameni corecţi portocaliii! Ruşine, ruşine!!!

Acum vine Radu Moraru şi ne spune că nu ruşii sunt de vină pentru calitatea transmisiei, ci tehnicienii B1 Tv!!! Uimitor!

Să nu fim totuşi naivi şi să credem că vreodată B1 Tv va plăti pentru acest furt bădăran. Nici Unirea Urziceni, organizatorul meciului, şi nici vreo autoritate a statului român nu vor ridica vreodată vreun deget împotriva acestei mârlănii.

Asta e România, felicitări votacilor portocalii!

Dacă urâţi taximetriştii, rândurile de mai jos s-ar putea să vă placă

Mercredi 21 juillet 2010

Astăzi m-am lovit de nesimţirea conducătorilor de maşini galbene cu sigla « TAXI ». Concret, am fost pus în situaţia de a-mi rupe propria maşină, fiindcă nişte primate cu maneaua-n sânge n-au găsit alt mod de a staţiona decât blocând accesul în parcarea pe unde mă nimerisem şi eu cu o treabă. N-am avut altă soluţie decât să mă urc pe bordura înaltă, după ce am constatat că dobitocii nu s-ar fi urnit decât dacă ar fi zărit vreun individ fluturându-le portofelul doldora de euro. În clipa aia mi-a părut rău că nu conduc un tanc, ăsta ar fi fost celălalt argument care-i putea convinge pe babuini că pe străzi mai circulă şi alte vehicule.

Nu urăsc de obicei categorii de oameni, dar am dreptul să dispreţuiesc. Iar de astăzi taximetriştii intră în categoria de bipezi pe care cu greu i-aş mai putea respecta vreodată. De ce să respect indivizi care nu ştiu ce e respectul? Ştim cu toţii cum îşi câştigă mulţi dintre ei banul, aşa că nu mai enumăr metodele prin care îşi înşeală clienţii. Cunoaştem comportamentul lor grobian, foarte asemănător cu al omului de Neanderthal, ştim ce « sonorităţi » răsună din maşinile lor, suntem conştienţi că, în mintea lor, clienţii sunt nişte fraieri, numai buni de stors la buzunare. Nici măcar nu trebuie să le fim clienţi (nu recomand nimănui acest lucru) ca să ne dăm seama de aceste lucruri. Îi vedem zilnic manifestându-şi apucăturile în plin trafic.

A-propos de trafic, azi l-am văzut pe unul scremându-se să întoarcă maşina tocmai în mijlocul uneia dintre cele mai aglomerate intersecţii din Sibiu, la oră de vârf! Cum dracu să nu rămâi mut de uimire văzând că astfel de primitivi posedă permis de conducere comportându-se, în secolul XXI, asemeni strămoşilor din epoca de piatră?

Sinistraţii şi Sinistrul

Dimanche 4 juillet 2010

Ne-am pricopsit cu un nesimţit ordinar pe post de preşedinte al ţării. Cu un tupeu absolut dezgustător, Traian Băsescu a coborât în mijlocul năpăstuiţilor din Moldova, dar nu ca să-i încurajeze, ci dimpotrivă, să le dea peste nas, învinovăţindu-i tot pe ei pentru faptul că şi-au pierdut toată agoniseala.

« Sunteţi profesoară? Este jenant… La ce calitate are educaţia mai aveţi de discutat. » Cu alte cuvinte, mai tăceţi din gură că vă ajunge câţi bani luaţi la ce rezultate aveţi. A spus-o fără să clipească preşedintele ţării, în dialog cu o sinistrată din Dorohoi, fără s-o fi văzut vreodată pe femeia respectivă la catedră, pentru a-i putea evalua munca, şi fără să ţină cont că rezultatele învăţământului ţin de mai mulţi, foarte mulţi factori, care au legătură chiar cu prestaţia oamenilor din ministerul de resort. A propos, în acord cu raţionamentul lui Băsescu, cam câţi bani ar trebui să primească politicienii pentru munca prestată? Că rezultatele lor le simţim pe propria piele în fiecare zi, toţi!

Alta. « Păi măi oameni buni, de ce v-aţi făcut case aici? » De parcă oamenii ăia de capul lor s-au apucat să construiască, fără ca o autoritate a statului să le dea aprobare fără o minimă verificare a zonei. Şi încă ceva: la o vizită în comuna Săuceşti, Traian Băsescu îi spune unui sinistrat: « Omule, asta e casa făcută de stat în 2008, mi-aduc aminte de ea. N-ai fost în stare nici măcar s-o tencuieşti ». După care îl trimite pe om la muncă. Întrebare: la ce bun s-o mai tencuiască, dacă statul i-a construit-o într-o zonă inundabilă, astfel că după nici doi ani apele i-au ocupat-o din nou?

Staţi că nu e tot. Altă obrăznicie pentru care un politician serios şi-ar da în secunda doi demisia. O sinistrată îl invită pe Traian Băsescu să încerce să trăiască cu 480 de lei pensie, la care Băsescu n-are altă replică decât « Aveţi cât aţi muncit, doamnă ». Mai lipsea hăhăitul tradiţional, pe care cred că preşedintele l-a înghiţit în sec, de frica mulţimii.

Vă daţi seama ce imbecil au votat românii în decembrie 2009? În capul lui sec practic statul, cu atribuţii şi responsabilităţi, nu există. Năpăstuiţii sunt singurii vinovaţi, chiar dacă el însuşi, în imensa-i aroganţă, recunoaşte că nu s-au dat bani pentru diguri, făcând-o mincinoasă pe femeia care acuza furtul banilor alocaţi pentru construcţii care să-i protejeze.

 

 

Lacrimi de stele pe cerul Africii

Samedi 3 juillet 2010

Fotbalul e un sport dur şi dureros. Dur pentru că e bărbătesc, dar asta deja e o banalitate. Dureros pentru că adeseori cei mai buni îl încheie în lacrimi. Şi bărbaţii plâng câteodată, nu-i aşa?

Şi stelele… Stelele negre, care au strălucit în această seară parcă mai intens decât celestele, au încheiat înecând un întreg continent în lacrimi. Ghana a fost la un pas de o mare performanţă, dar un meci superb nu le-a fost de ajuns jucătorilor pentru a trece în rândul zeilor. O mână providenţială a lui Suarez şi un Gyan poate prea sigur pe el au coborât o dispută minunată la valoarea unui bilet de loterie. Iar Muslera a tras lozul câştigător, parând două penalty-uri care au însângerat întreaga Africă.

Soarta a hotărât că n-a fost să fie acesta anul unei premiere pentru Africa. Dar Ghana a demonstrat că ar fi meritat un loc între primele patru echipe ale lumii. Au o echipă de caractere, cu un lider, Gyan, faţă de care suntem obligaţi să avem tot respectul. 

Felicitări Ghanei pentru evoluţia minunată, (mai) mult noroc in 2014! Chiar dacă astăzi, din raţiuni de tradiţie fotbalistică, am ţinut cu Uruguayul, tristeţea unui continent s-a transmis şi la mine, mai mult decât bucuria celuilalt.

Fotbalul e, totuşi, viu şi ne fascinează. Ne vedem în patria lui, în 2014!

Iar a dispărut Traian Băsescu

Vendredi 2 juillet 2010

Lipsa din prim-plan a preşedintelui României, într-o perioadă în care ţara este măcinată de inundaţii şi framântări economice sau sociale lasă loc unor întrebări care trebuie puse.

Unde este Traian Băsescu? Dacă până acum ne-a obişnuit cu multe băi de mulţime, chiar şi cu prilejul inundaţiilor care lovesc aproape anual ţara, de data asta a dispărut misterios, precum a făcut-o în primăvara acestui an, când zorii falimentului naţional începeau să ne întunece viitorul.

Să fie oare preşedintele nostru bolnav, grav bolnav, după cum afirmă Corneliu Vadim Tudor? (Se zice că Băsescu s-ar fi internat din nou la Spitalul SRI, cu pareză sau chiar paralizie completă). Sau să fie doar teama de furia poporului, dorinţa de a evita asocierea crizei tot mai accentuate cu numele său? În oricare din aceste situaţii, preşedintele nostru greşeşte grav.

De ce? Pentru că nu te ascunzi la greu, mai ales după ce te-ai obişnuit să fii în centrul evenimentelor, asumându-ţi merite (in)existente sau ale altora. Ce fel de preşedinte avem, care există doar atunci când e relativă acalmie în ţară, iar când situaţia degenerează dispare ca mâţa-n cucuruz? Există un cuvânt care descrie această atitudine, şi cred că toată lumea îl cunoaşte: laşitate!

Pe de altă parte, dacă spusele lui Vadim au un sâmbure de adevăr (şi tind să cred că au!), putem spune că ne aflăm într-o situaţie fără precedent: şeful statului aflat în imposibilitatea de a-şi exercita mandatul, cu presa ţinută departe, că deh, pune în pericol siguranţa statului, şi cu poporul care încă odată contează doar la alegeri, că în rest nu trebuie să ştie nimic. Practic, România nu are conducere, şi afirmaţia e valabilă indiferent dacă Băsescu e bolnav sau tace doar de frică, în ambele situaţii România parând o ţară lăsată de izbelişte. Îngrijorător este că, orice-ar fi, avem un preşedinte fie laş, fie mincinos fără pereche, atribute care, sunteţi de acord cu mine, nu au ce căuta la un şef de stat.

Rămâne de văzut ce va urma. Sunt convins că în puţin timp vom afla care este adevărul. Până atunci, nimic nu poate fi exclus.