• Accueil
  • > Archives pour le Vendredi 5 mars 2010

Archive pour 5 mars 2010

Aţi fost fani Academia Caţavencu? V-aţi luat plasă…

Vendredi 5 mars 2010

Nu mi-a plăcut niciodată Academia Caţavencu. Atât din cauza conţinutului, dar mai ales din cauza autorilor pe care i-am suspectat întotdeauna a fi nişte fini, dar perverşi manipulatori, oameni pe care nu i-a interesat niciodată să fie corecţi din punct de vedere jurnalistic şi uman, ci doar să-şi urmărească propria bunăstare, indiferent de mijloace. Mereu am simţit în textele lor diferenţa între ironia înţepătoare la adresa celor care le deranjau interesele şi ironia blândă ca o mângâiere, dedicată « prietenilor » cu care împărţeau ciolanul. Sub ochii noştri nişte băieţi cu înalta şcoală a manipulării au contribuit, vreme de 20 de ani, la mersul înapoi al societăţii, prin exploatarea naivităţii generaţiilor tinere post-revoluţionare, direct proporţională cu parvenirea la nivelul căreia îi găsim astăzi. Fiindcă aceasta era singura metodă care îi putea ridica la un nivel de parvenitism care să convină caracterului lor infect, caţavencii au exploatat-o fără milă, cu preţul înapoierii în care România se găseşte astăzi. Dar ce mai conta pentru ei viitorul ţării, o ţară corectă nu le-ar fi permis niciodată să se ridice prin minciună şi ipocrizie, singurele capacităţi pe care le-au plăcut să şi le însuşească.

Putem spune astăzi că şi lor, Caţavencilor, le datorăm permanenţa neocomuniştilor în fruntea bucatelor, în România anilor 2010. Deşi au tras cât au putut în Iliescu şi gaşca lui cât timp aceştia au fost la putere, au folosit doar gloanţe oarbe, şi orbitoare pentru publicul lor ţintă, iar Iliescu, lovit mereu de tirul ironiei caţavenciene, tocmai şi-a serbat deunăzi 80 de ani şi o bătrâneţe mult mai liniştită decât a multor pensionari care nu au pe conştiinţă viaţa unor tineri nevinovaţi. Îndrăznesc să emit o ipoteză: loviturile date de Caţavencu lui Iliescu şi oamenilor lui, concomitent cu simpatia disimulată pentru tabăra de dreapta, aparent adversă acestuia, să fi fost doar un simulacru pentru a asigura continuitatea neocomunştilor la cârma ţării, prin mai tânărul ex-comunist Traian Băsescu? Astăzi ştim că fostul şi actualul preşedinte au în comun funcţii importante în cadrul regimului Ceauşescu, dar şi lipsa de la CV a dosarului de securitate, despre care nimeni nu cunoaşte nimic. Dar mai ştim multe alte lucruri legate de comunism care nu s-au întâmplat, deşi ar fi fost normale sub regimul unuia care se declară anticomunist convins. Revenind la caţavenci, ideea este că s-au folosit de sperietoarea Iliescu pentru a canaliza votul tinerilor naivi în direcţia Traian Băsescu, sub regimul căruia ei au cunoscut punctul culminant al parvenitismului.

Odată atins scopul – asigurarea unui succesor pe măsură lui Iliescu- caţavencii au abandonat ideea de unitate care i-a ţinut împreună în ciuda lăcomiei fiecăruia dintre liderii revistei. Mai întâi Ivanciuc a fost deconspirat ca fost turnător al Securităţii şi dat afară din redacţie (deşi nici ceilalţi acţionari nu-s mai breji), apoi Liviu Mihaiu a început afaceri dubioase în Delta Dunării cot la cot cu Vântu şi Sorin Marin şi cu sprijinul premierului de atunci, Tăriceanu. Mai apoi, acţionarii majoritari şi-au vândut acţiunile la revistă infractorului dovedit Sorin Ovidiu Vântu. Oameni de bine, ce mai! Sub şefia lui Vântu, şi-au putut păstra limbile date puterii, şi inclusiv prosperitatea finaciară, chiar şi atunci când Vântu cică ar fi schimbat macazul în favoarea opoziţiei liberal-pesediste. Lucru dovedit a fi o şmecherie pre-electorală în plasa căreia a căzut degrabă naivul Geoană.

Dar a venit criza, inclusiv în buzunarele lui Sorin Ovidiu Vîntu, care a început să resimtă găunoşenia bugetului de stat, din care nu prea mai era nimic de ciupit. Din conturile lui Vântu criza s-a răsfrânt în cele ale caţavencilor, care s-au trezit cu o micşorare de 15% a veniturilor aduse de la revistă. Nu pentru toţi, desigur, doar pentru aceia care n-au pupat eficient unde trebuie. Ofuscaţi şi mereu nesătui de câştiguri imense obţinute facil, « victimele », în frunte cu Mircea Toma, şi-au luat imediat tălpăşiţa, ameninţând cu fondarea unei noi reviste concurente. Detalile aici. Iată calea falimentului pentru ambele fiţuici. Fiindcă dintr-o revistă care abia mai trăia acum vor vrea să trăiască două, totul pe fondul unui public din ce în ce mai scârbit, căci românii sunt ei naivi, dar până la o limită, pe care caţavencii au depăşit-o demult. Interesant totuşi cine dă banii pentru noua revistă, mai ales că se pregăteşte lansarea ei deja de săptămâna viitoare. Un aspect de urmărit, fără îndoială.

Iar acum, cireaşa de pe tort. Unul dintre cei mai libidinoşi dintre slugoii lui Vântu şi ai actualei puteri, Ioan T. Morar, îşi varsă acum tot veninul pe cei care au părăsit revista, până mai ieri cei mai buni prieteni. Astfel, aflăm de aici informaţii importante despre interesele materiale ascunse în spatele ONG-urilor controlate de Mircea Toma, cu Roşia Montană în prim-plan. Ce avem aici? Un caţavenc care combătea intens proiectul doar ca să obţină finanţări ilicite pentru ONG-urile sale, şi altul, fervent apărător al otrăvirii zonei, că aşa cer interesele de partid ale şefului. Şi pentru că ies bani grei, desigur. 

Nu e frumos spectacolul? Din lăcomie prea mare, perfizii manipulatori ai presei post-decembriste au ajuns să se împungă reciproc. Sperăm, până la extincţia totală a speciei. Binecuvîntată fie criza!