• Accueil
  • > Archives pour le Lundi 1 mars 2010

Archive pour 1 mars 2010

Scurtă istorie a mărţişorului… şi o dedicaţie muzicală

Lundi 1 mars 2010

Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie. 
1 Martie este în 
calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creştine, iar Dochia este un personaj pagân.
Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştri romani. Cuvântul « mărţişor
 » are origini latine şi este numele popular al lunii martie. 
Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Sărbătoarea lui are loc în prima zi a lui martie, considerată ca prima lună a primăverii. La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifica renaşterea naturii.  
La vechii traci aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii. 
În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. De altfel şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. El semnifică schimbul de forţe vitale care dau naştere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite şi la bradul de nuntă şi înmormântare. 
Când venea primăvara, oamenii obişnuiau să lege de copaci funii albe si roşii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Această masură de precauţie era luată pentru a preîntâmpina orice fel de posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor copacilor şi i-ar fi putut împiedica să rodească. La originile mărţişorului a stat o monedă de aur la care se ataşa o sfoară facută din două părţi răsucite, una roşie şi alta albă, pe care copiii obişnuiau să o poarte la gât. Exista credinţa, conform căreia, acestă amuletă aducea noroc si fericire. Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau copacii, moment în care legau mărţişorul de trunchiul unui copac iar cu moneda îşi cumpărau brânză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul.   După un timp, mărgele frumos colorate au luat locul monedei. În unele părţi ale ţării, mărţişorul este purtat la încheietura mâinii, toată luna martie. După care, înainte de răsăritul soarelui, fetele îl înnoadă de trunchiul unui copac sau îl pun într-un arbust de trandafiri, cu convingerea că toate dorinţele lor se vor împlini.  Simbolul şnurului realizat din cele doua părţi răsucite, una albă şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe acea vreme şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, şi simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauză partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul. În final, primăvara şi mărţişorul vor fi mai puternici decât întunericul cu ajutorul lui Iisus Cristos. În zilele noastre, mărţişorul este un simbol al primăverii care va să vină, iar realizarea lui a devenit o adevarată operă de artă. Oamenii oferă cu multă plăcere de 1 Martie mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al admiraţiei lor, ca respect şi stimă specială pentru doamne si domnişoare.   (sursa: www.e-scoala.ro)Image de prévisualisation YouTube

La Mulţi ani şi o Primăvară minunată tuturor Domnişoarelor şi Doamnelor care prin simpla lor existenţă ne fac viaţa mai frumoasă, indiferent că sunt lângă noi sau doar în inima noastră.