• Accueil
  • > Archives pour février 2010

Archive pour février 2010

Ultima oră: Traian Băsescu la spital, Administraţia Prezidenţială nu neagă categoric

Dimanche 28 février 2010

Blogurile şi presa vuiesc că preşedintele Traian Băsescu a trecut pe la Spitalul Militar pentru o serie de analize de rutină. Administraţia prezidenţială infirmă internarea, dar nu neagă că Traian Băsescu a fost supus unor analize. Detalii aici.

Întrebare: ce om sănătos îşi face analize de rutină duminica? Prinde contur se pare realitatea bolii de care suferă Traian Băsescu. Ar fi o explicaţie coerentă pentru lipsa din prim-plan a preşedintelui din ultimele luni. De văzut ce va urma.

UPDATE: Apariţia preşedintelui Băsescu la braţ cu soţia sa nu mă convinge că zvonurile nu sunt adevărate. În primul rând, Traian Băsescu arată foarte rău, oricât s-ar strădui să ascundă. În al doilea rând, cred că această ieşire publică taman în ziua în care zvonurile despre sănătatea sa precară au luat amploare nu cred că este o coincidenţă. De ce nu a ieşit Traian Băsescu duminica trecută, de exemplu? Cam subţire încercarea domnului preşedinte de a nega informaţiile care circulă… Râdea, dar parcă nu era râsul lui ăla…

La ora actuală cel mai bun lucru pentru dl. preşedinte ar fi să-şi vadă de sănătate, chiar dacă asta ar însemna să-şi recunoască incapacitatea temporară de a-şi exercita funcţia. La ce bun încăpăţânarea de a demonstra că nu te macină nici o boală, chiar punându-ţi prin asta în pericol şi bruma de sănătate care ţi-a mai rămas?

Cai verzi (şi) pe pereţii lui Emil Boc…

Vendredi 26 février 2010

Hotărât lucru, Emil Boc o ia pe urmele înaintaşilor săi într-ale declaraţiilor SF, Adriean Videanu şi Sorin Oprescu. Vă amintiţi desigur de grădinile suspendate pe zgârie-nori din visele de primar ale lui Videanu, sau de autostrada suspendată proiectată de imaginaţia multe prea debordantă a lui Sorin Oprescu. Acum premierul Boc s-a hotărât să intre şi el în galeria oamenilor politici rupţi de realitatea în care se scaldă România. Aşa că dragul de Boc s-a trezit vorbind, la summitul ţărilor dunărene, despre importanţa creării unei linii de TGV Budapesta-Bucureşti-Constanţa.

Categoric asta este cea mai simpatică declaraţie a anului. O linie de tren de mare viteză care să străbată România, iată un vis care nu poate decât să-ţi aducă un zâmbet ironic în colţul gurii. Când vorbeşti despre astfel de proiecte în România, la ce te poţi gândi? La trenuri care deraiază la viteze de 30 de km pe oră, la hoţi de infrastructură feroviară, la licitaţii atribuite pe şpăgi groase şi muncă de mântuială (vezi modul de lucru la autostrăzi şi drumuri naţionale). Te mai poţi gândi la ce s-a realizat în România ultimilor 20 de ani şi-ţi piere cheful de a visa trenuri de mare viteză, dacă ai ceva contact cu realitatea.

Se pare că Emil Boc şi politicienii în general nu prea înţeleg în ce ţară trăiesc. În ţara asta s-au realizat câteva zeci de kilometri (neterminaţi) de autostradă timp de 20 de ani, şi nici pe ăia nu suntem în stare să-i întreţinem. S-a distrus prin furt şi lipsă de interes cam toată infrastructura căilor ferate. Pe şinele noastre circulă vagoane din vremea lui Gheorghiu-Dej şi trenuri rapide care la vestici au regim de personale. Dar noi, cei care n-am fost în stare să întreţinem ce aveam, vrem linie de TGV. Cred că vesticii se strică de râs auzind asemenea declaraţii.

Prin vocea lui Boc, parcă suntem proştii care vor să-şi construiască o casă începând cu acoperişul. N-avem infrastructura de bază, dar ne trebuie elementele superioare. Vorbim despre lucruri care-şi au rostul abia după ce se vor fi rezolvat problemele prioritare ale transporturilor din România, probleme de care acum nu se ocupă nimeni.

Tupeu de borfaş marca Vlădescu

Lundi 22 février 2010

Adânc în puţul gândirii vlădesciene stătea îngropată de ceva vreme cheia tuturor problemelor financiare ale României: neimpozitarea pensiilor. Şi dacă din puţul respectiv a putut ieşi o idee de genul « finule, ţi-o iau pe fina », de ce n-ar scoate la iveală « fericitul » proprietar şi cheia care ar descătuşa uşile ferecate ale bugetului de pensii?

Aceasta este ultima idee clocită de Sebastian Vlădescu pentru a aduce alţi bani la bugetul de stat: impozitul pe sărăcie. Pe şleau, omul vrea să ia de la amarâţii naţiei jumătate din paharul cu apă şi ceva din colţul de pâine cu care ei îşi păcălesc zilnic foamea. Adică vrea să impoziteze pensiile! Şi nu e vorba doar de pensiile nesimţite, care oricum sunt deja impozitate, ci e vorba de toate pensiile, pentru că în mintea seacă a finanţistului-şef citez « orice venit trebuie impozitat, aşa cum se practică în alte economii din Europa ». V-o puteţi imagina pe batrâna cu pensie de 1 leu mergând să dea statului 30 de bănuţi? Sebastian Vlădescu poate cu siguranţă!

Nu încetez să mă întreb cam cât de paralel cu realitatea poate fi cineva ca în România de astazi să vină cu astfel de propuneri aberante. Omul ăsta nu trăieşte în România? Nu iese pe stradă să vadă pensionarii vânzându-şi vechiturile din casă sau cerşind pentru a supravieţui? Nu se duce la piaţă să-i vadă ieşind cu plasa goală? Nu merge la farmacie să vadă cât costă medicamentele? Nu ştie cât costă numai întreţinerea în raport cu nivelul pensiilor? Cred că dacă ar fi ştiut s-ar fi gândit de două ori înainte să scape porumbelul. Sau poate s-a gândit că bieţii pensionari trăiesc prea bine din moment ce n-au murit încă, şi-atunci e rost de nişte bani pentru buget.

Observăm cu această ocazie, încă odată, tendinţa politicianului de a lovi exact în categoriile care au mai multă nevoie de sprijin. Nu s-ar atinge de marii evazionişti şi ţepari ai bugetului de stat, cei care într-adevăr au falimentat sistemul prin tunurile date chiar cu sprijinul clasei politice. N-ar atinge nici cu o vorbă hoarda de manelişti care învârt sume colosale de bani fără să le pese că trebuie să mai plătească şi impozite. Hărţuiesc în schimb zi de zi pensionarii, dascălii şi angajaţii bugetari în general, micile firme pe care le sufocă cu taxe şi impozite. Ăştia sunt cei pe care cică i-am investit cu încrederea noastră. Cum să mai aşteptăm ca lucrurile să se îndrepte cu oameni care numai răul nu caută să-l elimine?

Revenind la subiectul articolului, într-o ţară sănătoasă simpla expunere a unei idei de genul celei cu care a ieşit astăzi Vlădescu s-ar fi soldat cu o demisie. La noi însă nici măcar de scuze nu se pune problema. Chiar dacă spaima generată de reacţia opiniei publice i-a împiedicat momentan pe demnitari să treacă la fapte, ne putem da seama cu ce ochi îi privesc aceşti politicieni pe bătrânii ţării: cam tot aşa cum îi privim şi noi pe ei- nişte inutili care nu pot să producă, doar să consume. Doar că pensionarii, spre deosebire de politicieni, au lucrat o viaţă întreagă.

Noroc că există nemţii…

Dimanche 21 février 2010

… fiindcă dacă planeta ar fi fost locuită doar de români, mari cultivatori de buruiană, nici o floare n-ar mai fi reuşit să vadă lumina soarelui. N-o spun cu răutate, o spun cu dezgust. Petruţa Kupper a trebuit să meargă în Germania pentru ca lumea să-i descopere talentul de artistă a naiului. România nu i-a putut oferi mai mult decât un post de chelneriţă.

Se lăfăie în schimb zi de zi pe micile noastre ecrane sute de nulităţi neînstare de altceva decât să mimeze fără succes inteligenţa. Nişte târâturi pe care orice societate normală face eforturi să le ascundă de ochii lumii, la noi apar zilnic în public pe post de celebrităţi ale neamului. Unde să mai aibă loc talentele? În Germania, desigur. Sau în orice altă ţară care se respectă. Auzi Măruţă prăpăditule?

Din fericire, Petruţa Kupper a avut noroc. Asta e România. Ţara în care îţi trebuie noroc, mult noroc, ca să-ţi poţi demonstra talentul. Fiindcă trăim în ţara în care prostia face rating, nu talentul. Dar cine ştie câte alte valori pier înghiţite de manelismul acestei societăţi detestabile? Eu unul n-aş vrea să aflu…

Să ne bucurăm totuşi că sibianca Petruţa Kupper a învins obstacolele ridicate de incultura generalizată din România. Mulţumim totodată Germaniei că ne-a arătat ceea ce noi n-am fost în stare să vedem singuri.

Image de prévisualisation YouTube

Justiţia din România faultează iar bunul-simţ

Samedi 20 février 2010

« Justiţiarii » României arată încă odată cât sunt de mici în faţa banilor mulţi. Săptămâna aceasta tocmai au adăugat o noua filă dosarului « ucigaşi pe patru roţi scăpaţi cu faţa curată ». Astfel Ana Maria Straus, cea care a ucis o tânără pe trecerea de pietoni în anul 2008, a scăpat cu doi ani de închisoare cu suspendare şi obligativitatea de a urma cursuri de legislaţie rutieră.

Dar asta nu e tot. Ca o culme a tupeului, nesimţita de Bucureşti se simte nedreptăţită, făcând recurs la decizia magistraţilor. Nu-i convine să urmeze cursurile de legislaţie rutieră! Vă daţi seama cât tupeu pe această mizerie umană? Aveţi amănunte aici alături de o poză care spune cam tot despre caracterul acestei scursuri împuţite.

Ce se mai poate comenta? Probabil că individa se simte nedreptăţită faţă de celelalte cazuri de ucigaşi scoşi basma curată de justiţia din România. Americanul care l-a ucis pe Teo Peter, cocălarul Cucoană care a omorât un tânăr pe trotuar, nevasta lui Păunescu, cea care a ucis 3 persoane dintr-o lovitură, aceştia n-au fost obligaţi să urmeze cursuri de legislaţie. Ea de ce ar face-o? La urma urmei, şi banii ei au acelaşi miros. De fapt pe asta cred că se şi bazează maimuţa. Cu lăcomia judecătorilor, la fiecare recurs ar mai pierde ceva din pedeapsă. Urmează să conteste cei doi ani de închisoare cu suspendare, apoi suma pe care trebuie să o plătească drept despăgubire, apoi poate chiar faptul că este vinovată. Iar în final poate dă şi statul român în judecată la CEDO pentru că a persecutat-o.

Trist, dar asta este ţara în care suntem condamnaţi să trăim. Şi cine ştie ce mai urmează…

România îşi negociază moartea

Vendredi 19 février 2010

Aţi auzit de proiectul UE pentru constituirea unor depozite unice pentru materialele radioactive ale ţărilor membre? Dacă nu, aveţi articolul original în « The Times« . E vorba de negocieri între 8 state pentru amplasarea unor depozite nucleare subterane pentru deşeurile radioactive provenite din ţările Uniunii Europene. Ca de obicei, se vorbeşte despre Europa de Est ca loc pentru construirea unor astfel de depozite. Iar tot în sfera « normalului » este faptul că singurele ţări est-europene participante la discuţii sunt Bulgaria şi România.

A sesizat cineva? La discuţii participă doua ţări vest-europene (Italia şi Olanda), trei din Europa Centrală (Slovacia, Slovenia şi Polonia), una din Europa de Nord (Lituania) şi clovnii veşnici ai Europei, Bulgaria şi România. Iar titlul vorbeşte clar: « Eastern Europe to host EU nuclear waste storage facility ». Ar fi un semn destul de clar că discuţiile sunt de faţadă, iar nouă şi bulgarilor ni se pregăteşte o surpriză urâtă. La ce să ne aşteptăm? Experienţa recentă ne spune că pentru bani oamenii pe care i-am ales să ne conducă sunt în stare să îşi vândă şi copiii (că sufletul şi l-au dat de mult): nu ne-au întrebat atunci când ne-au expus unor neplăceri pe plan extern prin amplasarea scutului american antirachetă, de ce ar face-o acum? În plus, sărăcia din ţară ar face ca românii să avizeze pozitiv un eventual referendum care să-i mintă frumos în legătură cu presupuse avantaje ale construirii acestor depozite. S-a văzut destul de clar în cazul Roşia Montană, unde românii şi-au vândut pe nimic casele doar fiindcă nişte băieţi deştepţi au ştiut cum să-i amăgească.

Iată de ce impresia mea este că jocurile sunt cam făcute. Şi chiar de n-ar fi aşa, simpla participare a României la astfel de discuţii arată dispreţul desăvârşit al aleşilor faţă de poporul care îi ţine în spate. Aş zice că e chiar o insultă la adresa noastră, o insultă la care ar fi cazul să reacţionăm până nu constatăm că este prea târziu.

Nu toţi peştii mari îi inghit pe cei mici.Doar cei hrăpăreţi

Mercredi 17 février 2010

Dacă mai era un domeniu în care România stătea pe propriile-i picioare, de ieri Agenţia Naţională (oare?) a Medicamentului a avut grijă şi de asta. Singurului producător intern de vaccinuri, Institutul Cantacuzino din Bucureşti, i-a fost retrasă licenţa de producere a vaccinurilor. Motivul oficial: administrarea unor doze expirate de vaccin antituberculoză nou-născuţilor. Urmarea: România, unul dintre puţinii producători de vaccinuri pe plan mondial, este nevoită să închidă prăvălia. Altfel spus, rămânem fără vaccin autohton împotriva tuberculozei, tetanosului, difteriei, rabiei sau gripei. Ne mai rămâne, desigur, soluţia păguboasă a importului. Incompetenţă sau rea-voinţă?

Aş înclina pentru a doua variantă. Să nu uităm că vestea vine la puţin timp după campania mediatică în favoarea vaccinării contra virusului gripei noi. O campanie suficient de isterică încât să ajungă la urechile marilor producători mondiali de vaccinuri, care au resimţit astfel lipsa României de pe lista clienţilor noului vaccin. Practic, peştele mare a fost deranjat de peştele mic. Într-atât de mult încât a deschis gura să-l înghită.

Trebuie să spun că n-am fost niciodată de acord cu vaccinul împotriva gripei porcine, în primul rând fiindcă nu sunt de acord că această boală reprezintă un pericol măcar local. Apoi fiindcă nu cred că te protejezi împotriva bolii injectându-ţi în corp tot felul de substanţe al căror efect tocmai se testează pe tine. O idee bună este, zic eu, să lăsăm sistemul imunitar să-şi facă singur treaba (asta dacă nu cumva ignoranţa noastră ne-a făcut să ni-l distrugem deja). Nu neg necesitatea vaccinurilor pe care toţi le-am primit la vârsta la care sistemul imunitar încă nu ni se formase. Ce ne facem însă dacă de acum încolo va trebui să le cumpărăm de la alţii?

Revenind la idee, cred că numai rea-voinţa putea duce la închiderea producţiei autohtone de vaccinuri. E pueril motivul că vaccinurile anti-TBC administrate bebeluşilor erau expirate, acest lucru putea verificat cu foarte multă uşurinţă. Se pare însă că este cineva care are alte interese. De văzut cum va evolua situaţia în viitor, e interesant cine va avea de câştigat « din tabăra noastră » după închiderea liniei de producţie a vaccinurilor. Probabil nişte capete care ar trebui să cadă…

Oricum ar fi, un lucru este evident: sănătatea noastră a ajuns o marfă pe care unii o folosesc după bunul plac pentru propria îmbogăţire. O simţim prin buzunarul propriu în primul rând. Iar când foamea după bani devine singurul criteriu care-i mână în luptă, câtă încredere să mai ai în peştii care doar caută să te înghită?

Nu-s parale!

Mardi 16 février 2010

Ascultaţi cu atenţie această înregistrare din anii ’30 ai secolului trecut. Veţi zâmbi amar în timp ce constataţi că într-adevăr, istoria se repetă. F

 Image de prévisualisation YouTube

 

Mai multe despre Constantin Tănase aici . E un actor prea mare ca să-l uităm.

 

 

Despre cât de « inteligenţi » îşi socotesc cei de la PDL Sibiu alegătorii

Lundi 15 février 2010

Un subiect mai vechi dar care merită câteva vorbe, fiindcă spune multe despre felul în care cei de la PDL Sibiu evaluează nivelul intelectual al sibienilor.

Astfel, pe 08.02.2009, luni, ziarele sibiene  publicau un comunicat de presă al PDL care anunţa sec « Eurodeputatul Elena Băsescu s-a aflat, sâmbătă, la Sibiu. Fiica preşedintelui, care a ales să reprezinte problemele sibienilor în Parlamentul European, a venit sâmbătă, la cabinet pentru audienţe. Parlamentarul european a ascultat doleanţele fiecărui sibian prezent şi a declarat că va încerca să le soluţioneze problemele ».

Nimic anormal până aici, aparent. Asta pentru cineva care nu obişnuieşte să-şi pună întrebări şi ia de bun orice apare în ziare. Cum nu mai am de  multă vreme încredere în presă, o spun răspicat: comunicatul de presă al PDL mi se pare o minciună grosolană. Mai jos nişte argumente.

1. Cum de a putut ajunge Elena Băsescu la Sibiu fără ca nimeni din presa locală să afle despre vizită? Sediul PDL Sibiu se află în buricul oraşului, şi practic este imposibil ca nici un jurnalist să nu afle că EBA a venit să acorde audienţe.

2. Dacă EBA a dorit ca vizita să fie incognito, la ce bun comunicatul de presă al PDL venit după două zile? Dacă e secret, să rămână secret. A, vor ca sibienii să afle totuşi că Elena nu i-a uitat. În cazul ăsta, de ce n-au anunţat vizita dinainte? Puteam şi noi să ne convingem că nu suntem minţiţi, fiindcă aşa cum stau acum faptele, duhneşte rău a manipulare.

3. Cui a acordat Elena audienţe? Presupunând că a fost o vizită neaşteptată (asta ar putea explica în parte de ce nici un jurnalist n-a fost prezent) cum au ştiut sibienii anonimi prezenţi că EBA va veni tocmai sâmbătă ca să răspundă doleanţelor?

4. Hai să presupunem că EBA într-adevăr a fost la Sibiu. Ce motiv ar avea să se ascundă de ochii presei? Din câte vedem prin presa noastră locală, de publicitate are nevoie, şi beneficiază de ea din plin. Chiar comunicatul care face subiectul acestei postări dovedeşte acest lucru. Nu mai vorbesc de comentariile greţoase aduse de membrii PDL în subsolurile articolelor care o au ca subiect pe Elena Băsescu. O mostră aici. Şi atunci de ce se ascunde de presă? Să fie oare din cauze « intelectuale »? Dacă e aşa, îmi cer scuze de acum pentru « nonsensul » întrebărilor de mai sus. Ar fi trebuit să întreb un singur lucru: dacă Elena Băsescu nu e în stare să înfrunte presa, cum a ajuns acolo unde se află acum?

Şi mâine e ziua dragostei…

Dimanche 14 février 2010

Nu-mi plac sărbătorile « de import » şi nu cred că dragostea trebuie sărbătorită doar o dată pe an. Dacă iubim, iubim în fiecare zi, clipă de clipă, şi clipă de clipă devenim mai bogaţi şi mai frumoşi…  Dacă iubim, dacă suntem iubiţi…

Image de prévisualisation YouTube

Şi nu uitaţi să vă iubiţi şi mâine…

12